zambet si inspiratie
azi am cules prima rosie si cativa castraveti, un plus pentru salata zilnica; prima recolta de fasole verde este deja in beci, conservata in borcane 🙂
de mai multe zile, culeg si cate un dovlecel si-am mai cules bob de doua ori si mai am 🙂
cand soarele s-a ridicat putin pe cer, m-am dus in cel mai de jos punct din livada sa culeg un visin, sperand ca tantarii is inca ametiti de somn 🙂
a mers repede ca n-au fost multe si dupa ce am ajuns cu ele in curte, mi-a luat vreo doua ceasuri sa le curat de samburi ca sa fie… „macar pentru un borcan de dulceata” 🙂 ; e o treaba migaloasa si daca as avea o cantitate mare de visine, m-as gandi la mai multe „chestii” inainte de a incepe 🙂
pentru ieri, dar sper sa obtinem raspunsuri si azi, maine sau in orice alta zi; sa zicem ca locuiti intr-un oras poluat, intr-un bloc la etajul 4 si in cateva ghivece, afara, pe un pervaz v-ati hotarat sa cultivati cateva rosii…
trece timpul si se apropie momentul asteptat; cand primele fructe incep sa se coaca descoperiti ca plantele, desi arata bine per ansamblu, la o privire mai detaliata, au cateva „probleme” 🙂
Ce faceti mai departe, pentru binele tuturor ? 🙂
prin tufa de lamaita, au dus-o bine… c-au fost bine ascunsi si pana acum, se pare ca nu i-au gasit pradatorii din ecosistemul gradinii 🙂
pe mine nu ma deranjeaza cateva larve de gandaci testosi, ca aleg frunzele pe care le pun la uscat 🙂
de ploaie m-au ajuns la marginea padurii, pe care am strabatut-o voiniceste pe-o curba de nivel, neavand sens sa caut drumul bun in desisul pinilor din liziera; cu multa grija am ajuns la paraias, unde cateva broscute iesisera sau poate, coborasera din padure, pe pietre 🙂
iesind din padure dincolo de paraias, cum nu mai aveam mult-cca. 1 km 🙂 pana in sat, nu m-am mai grabit deloc si nici nu mi-a pasat ca ploua pentru ca nu mai vazusem niciodata… eii, sigur ca am mai vazut, dar niciodata asa de multe molii cu noua picatele 🙂
la cerul plumburiu din zori si la avertizarea meteo de vreme rea din jurul amiezii stiam ca n-aveam cum sa scap de ea, in orice parte m-as fi dus 🙂
si-am luat-o la vale, trecand cateva paraie, prin locuri cu nenumarate flori, iar la primele tunete, trecusera ceasuri bune si eram departe de casa, am facut calea intoarsa 🙂
inspre o padure prin care n-am fost des, ca-i prea departe, o balta plina de dejectii prin care se misca mormoloci dar n-am vazut broscute 🙂
prin iarba sanzaiene, fragute, laptele cainelui si garofite, enorm de multe;
si azi spre locul, unde n-am ajuns ieri din cauza vacutelor cu talangi la gat; dar n-am iesit bine din sat ca iar am dat de ele si am ales… ei nuu, nu sa ma intorc ci sa fac un ocol mare… si ca mers si ca timp 🙂
pe acolo nu sunt multe de vazut ca e doar pasune, dar am dat de ciuperci si zau c-am stat pe ganduri: sa le culeg, sa nu le culeg… ca mai aveam o bucata buna de mers 🙂
prin gradina pe care sa se aseze fluturii, asa ca nu m-am miscat, nici macar n-am respirat cand am vazut frumusetea asta pe-o floare de ceapa 🙂
privindu-l in voie, am asteptat sa se intoarca, e Satyrium spini si-l vad pentru prima data 🙂
la inaltime, incercand sa duca o prada trasa-n teapa de un sfrancioc; aproape ca-ti vine sa razi daca te uiti la ele, dar mai stii… poate-s in stare!
pe pasunea super intinsa se vede in zare o cireada de vacute cu talagi la gat, sunt multi arbusti si se pare ca aici, o duc bine, o multime de sfrancioci; dositi in frunzis, dintr-un paducel si-au luat zborul 6 cand m-au zarit si mi-am amintit ca nu v-am aratat ce s-a intamplat in ultimul cuib cu oua 🙂
inca inainte de ora 7, cand si-au facut aparitia cativa gusterii, prin curte 🙂
cei mai in varsta, stiind ca-s privilegiati, erau deja latiti la soare 🙂
