zambet si inspiratie
dupa ojină tot in ziua aia ; insa pe patru roti ca au fost arhisuficienti cei… 2x 10 000 de pasi, adunati unul cate unul 🙂
si mai tarziu cand greierii cantau frumos prin noapte, ne-am pus la povesti afara pe treptele luminate… ei nuu, nu de lumanari ci de lampa stradala instalata de uzina electrica 🙂
si la dus si la intors, fara nici o graba, c-asa le sade bine ardelenilor plecati de-acasa cu scop precis 🙂 ne-am facut rezerve (de energie-n baterii)…
ca am luat cu caru’, prin poze… si tot nu s-o gatat 🙂
„No ţucu-te… dacă tăt ne-o mai rămas tri zâle de concediu, ne-am pornit la sat sa cătăm „fainoşag”.
Ca să ne inţălejem: trebe-musai pominit ca noi vinim din birou. No şi când am văzut unde trebe să ajunjem, mintenaş mi-o vinit în minte că acolo găsâm fainoşag. Și uite aşa ne-am pominit, după o grămadă de paşi făcuţi (2x10 000) pe culmea ţâptiş de unde se vede bine de tăt…
Și l-am găsât dară… 🙂 🙂 🙂 „
prin iarba uscata, insecte camuflate sau la vedere 🙂
si-n adierea vantului, flutura usor casutele omizilor prinse de tulpini 🙂
statea la soare; n-a sarit, n-a zburat, n-a cazut, doar s-a miscat putin de ici-colo, ca sa scape de atentia mea 🙂
o insecta din genul Ephippiger, familia Tettigoniidae;
sau Echium russicum, o specie din familia Boraginaceae;
cand am gasit-o nu-i stiam denumirea iar de cand o stiu, ratez momentul din luna mai cand infloreste 🙂
ca suprafata dar cu apa mai putina, a doua balta pare mai plina; multi cosasi inecati accidental, paianjeni de apa, mormoloci, muulte larve 🙂
larvele se misca lent prin apa si din cand in cand, din partea lor dorsala, ridicata la suprafata ies bule mici de aer; ei nuu, nu trag vanturi ci pe acolo… respira; sigur, as fi putut spala una s-o vad curata… dar o s-o fac altadata 🙂
la prima: un mic izvor, apa limpede si urme fine de mâl ridicat la margini;
astept cuminte si dupa o vreme, reapar mormolocii din vegetatie, paianjenii isi reiau dansul pe suprafata apei, furnicile de pe crenguta cauta mai departe un mod de scapare iar eu zambind… ma mut la a doua 🙂
si fara sa privesc in urma, pornesc la pas domol spre deal sa caut niste flori, chiar daca la mijloc de august nu am multe sanse sa le gasesc; si-o tai de-a dreptul, spre varf… ca asa vreau, ca pot si mai ales ca-mi place 🙂
pe deal, nu prea mai sunt flori deci fac un mic ocol (cele pe care le caut sunt in alta parte) si din varful dealului, cobor spre padure amintindu-mi de o balta mica pe care am gasit-o acum trei ani, langa mesteacan; ajung acolo si surpriza: acum sunt doua! 🙂
dintr-o diversitate mare de fluturi albastri din zona 🙂
a ramas camuflata; ii lipsea un picior din spate… deci mai greu cu partea de sarit, de zburat sau de cantat in serile de vara… cate or mai fi ramas 🙂
lacusta cu aripi albastre, Oedipoda caerulescens din familia Acrididae;
