foarte tare povestea, asa ca va mai arat niste „cuiburi” despre care, nu demult am afirmat ca le fac niste viespi, desi eram foaarte constienta atunci ca fara dovezi reale sunt doar… povesti; mai rar, dar mi se mai intampla 🙂
si le-am tot vazut zilnic si de fiecare data m-am tot mirat cum le poate construi o insecta asa de rapid, chiar de la o zi la alta…
si intr-o zi, fara sa caut- ca nu stiam ce, din pura intamplare am gasit acul in carul cu fan si mi-am luat doua acasa, zicandu-mi ca dupa ce-o sa vad „minunile” o sa le duc inapoi pe deal, ca nu stau departe… 🙂
acum am o dovada ca sunt… mobile, ca se muta de ici-colo, chiar daca am ratat momentul si de vreo trei zile nu s-au mai miscat deloc 🙂
cu asta, eu am mai primit o lectie, despre cum noi, oamenii, facem presupuneri bazate pe informatia existenta la un moment dat in mintea noastra si daca mai punem toate asocierile si combinatiile pe care le putem face cu ea, daa, rezultatul poate duce adeseori la o certitudine bazata pe… nimic, nimic real 🙂 si m-apuca rasul 🙂 🙂 🙂
6 comentarii la „Nu lungesc”