Lasand drumul

ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum  🙂

fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂

Mai intinsa

ca suprafata dar cu apa mai putina, a doua balta pare mai plina; multi cosasi inecati accidental, paianjeni de apa, mormoloci, muulte larve 🙂

larvele se misca lent prin apa si din cand in cand, din partea lor dorsala, ridicata la suprafata ies bule mici de aer; ei nuu, nu trag vanturi ci pe acolo… respira; sigur, as fi putut spala una s-o vad curata… dar o s-o fac altadata 🙂