zambet si inspiratie
stanca din grup e plina de muschi, licheni, ferigi, alte plante verzi, fiecare are frumusetea ei, probabil si-un nume daca m-as uita pe-o harta anume 🙂
cu grija am ajuns pe varfuri si mi-a placut privelistea din zare 🙂
ceata pe culme cand am schimbat directia coborand spre dealurile mele 🙂
am vazut orizonturi nesfarsite si curcubeie frumoase, in urma ploii 🙂
ne-am adapostit cand ne-am intalnit cu ploaia, ca ea se ducea la vale si noi, sus, spre culme 🙂
am vazut si-un grup de urechelnite cu flori galbene 🙂
si mult omag galben, care-i tare fain in septembrie 🙂
drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂
uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )
departe insa nici nu m-au lasat sa ajung aproape de ei 🙂
asa ca pentru cateva minute am urmarit de la distanta pitigoii zglobii ce se hraneau cu semintele de scai 🙂
tare devreme de acasa insa in cateva ceasuri am ajuns de cealalta parte 🙂
sau Aconitum anthora, muuulte exemplare pe unde am trecut azi 🙂
de marti ca o zi de duminica si-o drumetie sub un cer plin de nori 🙂
