zambet si inspiratie
se tot aduna si se risipesc norii fara sa ploua mult, reprizele usoare si scurte de 2-3 minute nici nu uda pamantul insa aduc curcubeie la orizont 🙂
in dimineata asta, ploaia a durat ceva mai mult si e o vreme potrivita de scos buruieni pentru cine are chef (eu n-am) sau de repicat rasaduri pentru cine nu le-a pus 🙂
marunt si continuu de ieri seara, toate-s ude, nici vorba de stat afara 🙂
e primul an in care am narcise inflorite si toate panselutele plantate asta toamna au inghetat putin peste iarna insa isi revin 🙂
multa ploaie si tot atata ceata, ieri toata ziua 🙂
si peste noapte, ploaia s-a transformat in zapada alba, alba, alba… la care adaugam si-un vant crancen si avem o zi de iarna; dar cum si asta iarna, am avut cate o zi (sau chiar mai multe) de primavara, e normal 🙂
am colindat pana cand, din departare, s-au auzit tunete si a venit iar ploaia; o ploaie torentiala ce pare fara sfarsit, azi 🙂
a ajuns incet si pe deal, ca se vedea la orizont de dimineata; au tacut si-apoi au disparut si pasarile din renglotul vecinilor, s-au stins si vocile oamenilor din sat, ramanand doar sunetul picaturilor de ploaie 🙂
a venit la fix si mie-mi convine pentru ca azi fac curat prin casa 🙂 ei nuu, nu si prin ganduri, ca nu e cazul 🙂 si daa, stiu ca e sarbatoare… si ce daca?!
cand eu aveam alte planuri pentru ziua de duminica, ploua continuu de ieri si afara sunt 14 grade C; trezita in zori de sunetul picaturile de ploaie de pe acoperis si al catorva, ce cadeau constant in pod, am iesit afara 🙂
mi-am scos fortat cainele din adapost, l-am plimbat prin livada uda apoi am dus tigle bune in pod schimbandu-le zgomotos pe cele fisurate, asa ca sa raman in topul povestilor din sat ca iar lucrez intr-o zi de duminica… ca nu v-am povestit cum sau in ce zile s-a nimerit sa-mi desfac, caramida cu caramida si cu muuult zgomot, ultimul horn 🙂
de ploaie m-au ajuns la marginea padurii, pe care am strabatut-o voiniceste pe-o curba de nivel, neavand sens sa caut drumul bun in desisul pinilor din liziera; cu multa grija am ajuns la paraias, unde cateva broscute iesisera sau poate, coborasera din padure, pe pietre 🙂
iesind din padure dincolo de paraias, cum nu mai aveam mult-cca. 1 km 🙂 pana in sat, nu m-am mai grabit deloc si nici nu mi-a pasat ca ploua pentru ca nu mai vazusem niciodata… eii, sigur ca am mai vazut, dar niciodata asa de multe molii cu noua picatele 🙂
c-a fost o zi de duminica, dimineata am vazut soare si albinute lucrand cu spor prin ultimele flori de maci; ei si cu asa exemplu, m-am pus si eu pe treaba si-am scos buruieni din straturile cu ceapa, usturoi, sfecla rosie, dovlecei, morcov, fasole, etc. 🙂
sigur ca am auzit cum clopotarul s-a-ntrecut pe sine, in maiestrie, batand toaca de mai multe ori la inceputul slujbei si tragand, de nenumarate ori, clopotele la sfarsitul ei; eu am zambit, continuandu-mi treaba si probabil, as fi ramas mare parte din zi in gradina, daca n-ar fi venit iar ploaia 🙂
si nu ploua” mi-am zis de dimineata, dand o tura prin gradina ca sa gasesc un loc potrivit pentru 20 de fire de ardei gras aproape inflorite, primite ieri de la cineva care s-a simtit extrem de vinovata o saptamana intreaga, ca n-a pus semne la ardei in piata si ca… poate ț-am dat atunci, numa’ iuțari 🙂
nici macar cainele n-avea chef de iesit pe vremea asta, dar n-a prea avut de ales iar eu am simtit-o din plin 🙂 pentru ca la distanta pe care o parcurgem zilnic, azi ne-a luat extrem de mult, plus ca incepuse ploaia; dar, cum ma pot plimba pe ploaie sau pe ceata, pot sa fac si treaba buna in gradina; si- am intins furtunul de picurare, am plantat ardeii, apoi am scos multe buruieni de peste tot si tot au mai ramas 🙂
intai de pata albastra de pe cer prin care patrundeau cateva raze, apoi de gugustiucii din par si de-un sarpe de alun (ca am doi) ce se ivea lin de sub pietre zarind in acelasi timp si botul cainelui, ce-adulmeca din beci…
pana m-am gandit eu (asa, vreo 5 min) sa fac si poze, cainele a iesit afara (dar a intrat iar) sarpele l-a simtit si s-a retras, pata albastra de pe cer a disparut si-a (re)inceput brusc, ploaia; si de atunci, sa tot fi trecut vreo doua ceasuri, inca ploua 🙂
papuci… heei stati asa, ca am papuci, dar daca i-as avea pe cei IDEALI in care sa nu ma ud la picioare (nuu, nu port cizme) as colinda prin natura, tragand incet picioarele prin iarba uda, in diminetile ploiase 🙂
dar cum nu-mi permit, in vremurile actuale, sa-mi ud picioarele nici sa ma trezesc cu o durere-n gat, stau cuminte prin casa, asteptand… ei nuu, nu sa se usuce papucii ci sa iasa soarele 🙂
pe terasa mea, de dimineata 🙂 s-au oprit sa bea apa, sa-mi cante si se se plimbe in voie ca pe strada era cam plin 🙂
am deschis usa incet-incet sa le arunc niste graunte, dar si-au luat zborul si au stat la distanta 🙂