zambet si inspiratie
si cateva omizi frumoase prinse pe tulpinile barboasei se unduiau ieri, pe-nserate in adierea usoara a vantului 🙂
omizile apartin unei molii soim si in iulie, tot pe acolo, am mai vazut una tot cu spin, dar in alte culori 🙂
in paienjenisul firelor de matase printre flori si seminte, ca-n fiecare an 🙂
i-am tot rupt din frunze, dar au ramas tulpinile cu flori pe branca ursului, gazde bune pentru omizile unei molii din genul Depressaria 🙂
ieri, o omida cu spin usor de observat, in marea de verdeata din jurul ei 🙂
am vazut doar una, cu siguranta mai sunt si pe acolo si prin alte locuri 🙂
care dadea semne de ieri ca e pe-aproape, culeg si ultima tufa de coacaz rosu si tot in asteptare, par si insectele ce le zaresc in drumul meu 🙂
doar albinele in mare graba, colinda florile albastre ale cicoarei cultivate si ale clopoteilor ce cresc spontan, la capatul gradinii 🙂
prin curtea mea, adunata in imagini la inceput de iulie, 🙂
de flori de tei, n-am stat cat as fi vrut nici n-am adunat cate mi-am propus; erau crengile pline de flori dar si florile, de albine, care de cate ori rupeam o floare faceau roi in jurul meu 🙂
asa ca am plecat pe alt versant sa caut o floare si l-am batut de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul si nici urma de ea; dar am gasit ciuperci in inelele de zana pe care nu le-am cules, am vazut un pietrar si cateva omizi frumoase 🙂
omizile pe crengutele parului si m-am oprit sa le vad 🙂
printre primii fluturi care zboara primavara devreme e si ochiul de paun… in lipsa de ceva mai bun la marginea padurii si-a depus ouale acolo 🙂
pe deal, vizibile de la distanta dar fara ciuperci prin ele, ca-i seceta mare 🙂
iarba e verde dar inca mica, insectele se vad prin ea si-o multime de furnici colinda, pe carari lungi, cautand hrana departe de musuroaie…
cu ceata, cu melci si omizi la vedere prin iarba uda 🙂
putin soare spre amiaza, cand au zburat o multime de insecte dar eu n-am am avut vreme de ele; si cand am avut, a venit ploaia 🙂
intr-o dimineata devreme cand am vazut „spumele” proaspat depuse pe firele uscate de iarba, deci mi-a fost tare ciuda (pe mine, sigur) ca, dupa ce-am gasit si omida, nu m-am straduit destul sa prind in imagini si fluturasii, ca masculii zboara de cateva saptamani 🙂
dar gata, uite minunea, Penthophera morio a ajuns si-n palma mea; nu-mi fac iluzii c-o sa gasesc degraba si femela ca sa am tabloul complet, da’ stau bine, pana acum 🙂
de paducel la care de-abia i-au iesit frunzele, se vede de la distanta un cuib cu omizi care, de multe ce sunt, abia mai incap in el 🙂
a fost placerea mea sa le largesc putin iesirea, (de obicei, ies una cate una si se lasa pe fir de matase pe sol) ca sa scape cat mai multe deodata; acum… ce le asteapta in libertate, e alta poveste 🙂
