de paducel la care de-abia i-au iesit frunzele, se vede de la distanta un cuib cu omizi care, de multe ce sunt, abia mai incap in el 🙂
a fost placerea mea sa le largesc putin iesirea, (de obicei, ies una cate una si se lasa pe fir de matase pe sol) ca sa scape cat mai multe deodata; acum… ce le asteapta in libertate, e alta poveste 🙂