de-o ora am stat ieri prin padure si cand am iesit din ea, nu se mai vedea nimic in jur; noroc ca stiu bine dealurile, altfel m-as fi pierdut in ceata 🙂
Nu mai mult
Etichetă: noiembrie
Dupa ploaie
mare agitatie prin parul din curte si pe sub el 🙂
multi pitigoi fara stare, in gradina de alaturi si-un cocoșar (Turdus pilaris) se odihneste intr-un prun 🙂
Prin curte
iarba e inca verde si cand nu e ceata sau nu ploua mai descopar una-alta 🙂
O furnica
posibil o regina, ca era mare si frumoasa, din genul Camponotus 🙂
numita si furnica tamplar sau dulgher si da, am gasit-o in curtea mea pe unde aveam eu treaba azi 🙂
Prin arbustii
cu tepi de pe deal stau agatate, se usca la soare sau mor incet (ca unele sunt inca vii) diverse insecte si juvenili (gusteri, in cazul de fata) 🙂
si buburuzele se-aduna in grupuri la baza lor si se mai plimba cand e cald 🙂
Un strat
gros de bruma si trei grade pe-afara azi dar e soare si pare sa-nceapa…
o zi frumoasa cu doua vrabii curioase si extrem de galagiose 🙂
Prin gradina
cu flori, crizantemele vechi dar si cele plantate toamna asta 🙂
si strugurii stau neculesi, prin livada mai am mere intr-un mar si pe sub el iar pe compost, prune bune, cazute de la vecini… asta ca sa tin minte daca vreodata imi vine sa zic caa… n-am avut sau ca am avut si n-am facut…
Pe pietre
pe majoritatea din zona, mai este ceva verde sau colorat si cand te uiti mai indeaproape, gasesti ceva… neasteptat 🙂
in ultima imagine, o bag moth acoperita cu granule mici de sol si roca, o frumusete si-o surpriza pentru mine 🙂
Pe musuroaie
acum, in noiembrie, se vad o multime de cochilii mici, rotunde sau lunguiete, dar toate sunt goale 🙂
si in jurul lor, mai sunt lacuste si gandaci 🙂
In ladita cu pere
din beci, ca am doar una mica (10 saci cu pere s-au dus la tuica) si perele din ea se strica mai repede decat reusesc eu sa le mananc, gasesc ieri…
frumusetea asta de limax; stiu cum suna, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai vazut unul asa ca l-am scos la soare cat sa-i fac o poza-doua si apoi i-am facut vant, cu tot cu para pana pe gramada de compost; eii nuu, nu-mi fac deloc griji c-o sa se inmulteasca pe acolo, ca n-are sanse 🙂
Cu picior mov
Lepista personata, creste in grupuri numeroase si le vad pe toate dealurile pe care merg, uneori strivite de oile din turma;
nu le culeg, nici nu le consum dar asta nu e un motiv sa nu le determin, ca sa le stiu in viitor 🙂
Sub cativa pini
aflati la liziera padurii in care m-am dus cel mai des anul asta, s-a umplut la inceputul lunii noiembrie de râşcovi 🙂
cu siguranta, cei din imagini sunt deliciosi asa cum le spune si numele, Lactarius deliciosus, dar n-am mancat niciodata si inca nu ma tenteaza 🙂