natura - Armeria

Fara soare

azi in zori, doar vant si nori intunecati ce merg de la nord spre sud 🙂

iesim devreme, al meu caine-i tare vesel ca-i place vremea, eu n-am nimic impotriva ei si cu mainile inghetate ma straduiesc sa fac o poza clara 🙂

Padurea

a devenit mai putin necunoscuta pentru ca am vazut o particica din ea…

si ajungand la paraiasul din vale, mi-am pus in gand ca in viitor sa-l urmez pe firul apei, de jos in sus, spre izvor; e ceva realizabil, cam la fel cum am ajuns in timp, sa strabat la pas o ~~mare~~ mica parte din zona in care traiesc 🙂

Si cand

am ajuns la padurea din zare si de la marginea ei, printre varfuri, mi-am zarit curtea, ei nuu… nu si cainele c-ar fi fost prea de tot si foarte-foarte 🙂 tentatia de a schimba cateva reguli de siguranta pe care eu le respect cand ies in natura, a fost extrem de mare 🙂

am cantarit rapid, argumente pro si contra fata de fiecare dintre cele doua moduri posibile de a ajunge acasa si am ales sa trec valea abrupta, de-a latul printr-o padure total necunoscuta in loc sa o ocolesc de-a lungul, pe calea cea cunoscuta si sigura; singura dilema a fost drumul din padure-stiam ca exista dar nu si unde anume era…

Printre copaci

petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂

Cu doi biscuiti

azi, m-a scos soarele din casa… ei nuu, nu i-am pus in buzunare ci mi-am mituit cainele sa ramana acasa si apoi m-am dus… pe deal 🙂

prin imagini, ceata pe vai si munti cu creste albe, urme lasate de paianjeni, flori de primavara ivite la sfarsit de toamna; pe curba de nivel, apa in balta e tulbure fara motiv in decembrie iar de jos, padurea ma cheama…

Cu picaturi

de ploaie si invelite-n ceata, toate par incremenite prin natura 🙂

Prin locuri

ingrijite dar fara garduri, marginite de-o vale abrupta la marginea satului;

descoperite pas cu pas printre copacii invadati de vegetatia spontana, la care se zaresc doar varfurile de pe drum 🙂

Printre pietre

pe vreo trei dealuri m-au dus pasii, unul cate unul; au marimi diferite si forme frumoase si pe unele, nu foarte-nsorite mai este vegetatie 🙂

nici urma de insecte, soparle, alte gaze, doar o potcoava pierduta candva de-un cal; nu le iau de regula ci le las, sa-si gaseasca (si) altii norocul 🙂