zambet si inspiratie
pana in curte dupa ploaia de ieri si n-am avut stare pana la amiaza cand fiind prea tarziu sa fac o drumetie mai lunga, ca sunt niste coduri de furtuni prin zona, am iesit in jurul satului 🙂
cum n-am mai fost de mult pe dealuri, constat ca-s pline de flori,c-au inflorit salcamii si macesii, padurea rasuna de cantecul pasarilor, dau si peste o dalmatina si dupa cateva ore m-am intors in sat odata cu picaturile de ploaie 🙂
si in zori, cerul e albastru, dincolo de nori; pe deal sunt pietre frumoase si daca n-ar fi atat de mari si grele poate m-as gandi sa le iau acasa 🙂
camuflata pe un stir uscat, am gasit prima capusa prin gradina 🙂
m-am mirat ce mult am umblat o zi intreaga 🙂
ca de-abia ma mai tineau sau poate invers, imi mai duceam io, picioarele 🙂
clar acum pe tulpinile unui maces, carcase goale de nut scale ; nu stiu mai nimic despre ele, poate le gasesc si altfel intr-o zi, la primavara 🙂
la soare, ca primele oua proaspat depuse, le-am vazut din intamplare 🙂
pe o multime de macesi mici, pe langa grupurile de oua se vad si cate 2-3 afide, probabil din specia Maculolachnus submacula 🙂
padurea din vale, pe deal doar perii cei padureti trec direct spre visiniu 🙂
se coc diverse fructe de padure si am cules din fiecare, gandindu-ma atunci, ca poate am chef sa fac un jeleu… dar n-am 🙂
dupa o dimineata cu 4-5 ore de munca fizica, in stil ardelenesc desigur, dar care mi-a epuizat toata energia ca a fost cu ceva peste puterile mele si nu mai zic nimic de neuroni, erau la pamant de cate posibilitati au scos la ivela ca sa termin cu bine, deci dupa asta- in varianta scurta, m-am dus pe deal 🙂
la pas, pe strada mea cea verde, fara oameni si plina de flori si mai departe fara sa ma uit in urma, ajung la padure cand aud tunete… ma ajungea ploaia din vale; cum n-avea rost sa ma mai grabesc, m-am intors fluierand pe acelasi drum si de acasa am admirat, al nu stiu catelea curcubeu 🙂
macesului, Eulecanium tiliae insecte din familia Coccidae ;
cea mai mare parte sunt carcase goale ale femelelor dupa ce au depus oua si au ramas lipite 🙂
am mai vazut eu vara prin gradina, dar iarna si atat de multe, ba!
sigur ca va spun ce sunt dar hai sa vedem daca voi le stiti sau… le ghiciti?! 🙂
pe pervaz, am pastrat un cort de omizi gasit in ianuarie prin zapada;
zilele trecute le-am vazut iesind din cort si au doar vreo 4-5 mm; daca mai cresc (sigur, ca mai cresc 🙂 ), eii nuu, nu le mut intr-un borcan mai mare ci le duc sus pe deal sub un maces, ca-i primavara 🙂
mici pete de culoare, vizibile de la distanta 🙂
nimic nu misca in jurul lor asa ca, daca sunt abia incepute ori abandonate, nu stiu sa spun 🙂
