Cine stie

cate ceva, despre… ei nuu, nu despre stele, ci despre ginkgo biloba; de ieri, m-am tot gandit unde sa-l plantez, ca mi-a zis „vezi ca ti-am lasat o cutie cu ginkgo biloba” si am vazut-o sub parul din curte dar de la distanta 🙂

azi, uitandu-ma indeaproape, descopar ca-s… cinci; no, am inteles de ce-s cinci si totul devine complicat ca n-am idee cat de mari vor creste 🙂

voi aveti prin curte asa ceva?

O dimineata de luni

fara rasarit de soare, cu frunze ingalbenite sub parul din curte si-o tura prin gradina doar sa vad ce-i de facut; oricum n-aveam chef de gand sa fac ceva, e ud, nu se misca nimic si toate par a fi intr-o nesfarsita asteptare…

imi suna telefonul… gandind ca-i luni si ca-i prea devreme pentru restul lumii, zambesc si raspund; n-a fost lunga povestea, pentru ca la… vrem sa venim la tine,  am spus: bine, ajungea un sms sa verificati daca-s acasa 🙂

A plouat

pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂

ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;

Nu poate

ajunge foarte departe un melc minuscul in nici 5 min 🙂 imi zic, uitandu-ma in jurul farfurioarei, ca din una mica evadase si-l gasesc aproape;

ii adaug putina apa, el se pune repede in miscare ca n-apucase sa-si inchida usa si-n timp ce-i urmaream miscarile, mai zaresc unul; a trecut ceva timp de cand i-am vazut pe cei de aici, dar n-as paria ca sunt din aceeasi specie 🙂