cateva molii sfinx, Agrius convolvuli, din familia Sphingidae ;
cu viteza si mare precizie colindau pe rand tufele de regina noptii (Nicotiana sylvestris ), intr-un spectacol nocturn luminat partial de lampa stradala 🙂
zambet si inspiratie
cateva molii sfinx, Agrius convolvuli, din familia Sphingidae ;
cu viteza si mare precizie colindau pe rand tufele de regina noptii (Nicotiana sylvestris ), intr-un spectacol nocturn luminat partial de lampa stradala 🙂
(Alyssum spp .), ghizdei marunt ( Lotus corniculatus), linarița
( Linaria vulgaris ), clocotici ( Rhinanthus angustifolius ) si alte plante in diverse nuante de galben prin flora spontana 🙂
vad si eu gandaci de Colorado pe rosia cu tepi 🙂 pai, unde sa se duca ca pe la mine, cartofii nu mai au frunze pe tulpini;
sau Echium vulgare din familia Boraginaceae;
in august, mai are flori si e vizibila din loc in loc prin flora spontana;
azi, capsuni si-un guster prin apropierea lor 🙂
da, e teritoriul lui dar capsunii sunt ai mei si azi n-a avut noroc 🙂 ca i-am cules pe toti;
spre sat dimineata asta, pe strada mea (de sus in jos, fireste si pe care de obicei la ora aia nu vezi tipenie de om, niciodata), un om imi da buna dimineata si ma intreba daca am vazut cum s-a stricat drumul si santul la ultimul halău 🙂
devreme, cam pe cand soarele incepe sa rasara prin vale o luam la pas spre deal unde vantul adie incetisor, e racoare, e liniste si-i bine 🙂
incet se ridica soarele, fluturii adormiti pe flori se pun in miscare si dupa vreme, mult mai incet decat la urcare, coboram spre sat 🙂
prin flora spontana din zona 🙂
in locuri diferite, Salvia sclarea cu flori mari si miros de lamaita 🙂
buna pentru melci intr-o zi super calduroasa de vara 🙂
dar nu cea mai buna, daca i-am gasit eu 🙂
dintr-o gradina a vecinilor ( altii, care nu fac dulceata ci ii dau la porci) au ajuns in curtea mea; i-am ales singura, dar nu le-am calculat greutatea, decat pe drum, cand ma opream dupa cativa pasi 🙂
lejera, sus si mai sus pe deal, incepem ziua de luni 🙂 gasim o piatra si ne asezam privind orizonturi eu, iar el mereu de paza cu urechile ciulite la sunete pe care eu nu le aud;
momente de liniste putin dupa rasarit, pe cand nici omizile nu s-au trezit 🙂