Mi-am uns

balamalele de la portita (scartiau cam tare in ultima vreme si-mi alertau vecinii cand plecam eu de-acasa) si m-am dus; pai m-am dus… hmm, dupa cochilii de melci (?!) in livada plina de nuci…  de la un capat al satului 🙂

constienta ca nu s-a depus bine praful peste ultima poveste cu care am ajuns iar in topul barfelor din sat (cum ca as fi fost intr-un loc in care eu chiar n-am fost) mi-am luat de data asta si rucsacul si dupa ce am adunat doar atatea cat sa nu ma incurce la mers, am hoinarit in voie ieri, cateva ceasuri prin natura…

In zori

prin semi-intuneric, cautand cu privirea in locurile obisnuite pe unde doarme, nu gaseam cainele;  🙂 a plouat nesemnificativ peste noapte si el era bine pitit intr-o alta groapa… una noua, desigur 🙂

apoi, dupa iesirea obisnuita prin natura si dupa ce m-a pazit o vreme, ploaia s-a intetit iar dansul… inca nu-si gaseste locul caci ii place racoarea si pamantul ud dar nu-i place ploaia…