decembrie, 2020 - Armeria

De la margine

si pana in adancul padurii, m-am bucurat de tot ce am vazut prin ea 🙂

Din loc in loc

ies in evidenta, din covorul de frunze ruginii, alte culori 🙂

in ultima imagine, as putea paria ca-s pleurotus si i-as fi putut culege ca erau congelati dar aratau bestial acolo si acolo au ramas 🙂

Arata tare fain

ceata pe vai cand esti sus si-o vezi cum se intinde si se pierde rasfirata;

pe dealul si-n padurea in care am fost azi, nici urma de ea 🙂

O incantare

azi sa vad ceata departe si 5 grade afara, dupa aproape o saptamana in care a ramas zi si noapte in curte, iar gradele Celsius in jur de zero 🙂

daca o sa urce iar, ramane de vazut 🙂

Jeleuri

aratoase pe crengi uscate prin padure, in poze facute ieri 🙂

nu mi-a iesit nimic ca-n realitate ca aveam mainile inghetate, dar ma mai duc c-am vazut o multime de lucruri frumoase 🙂

si tai cu un cutit mare, ceata deasa ce mi se aseaza in palma; o strang usor si-o transform intr-o picatura de apa pe care o las apoi sa cada, pe pamantul unei flori dintr-un ghiveci… imi ia ceva timp pana-mi ud toate florile si ceata tot nu se sfarseste…

no, cam asta fac de trei zile, tai ceata deasa cu cutitul si-o intrebuintez in cele mai ingenioase moduri 🙂 🙂 🙂

Sub scoarta

uda, ce cade sau se desface usor se pot vedea insecte amortite 🙂

si gasesc prin zona un model nou de bagmoth 🙂

E vineri iar

si cobor agale pe drumul ud, de la ploaia marunta si deasa, care nu-mi place … eii, vorbesc de drum nu de ploaie; si cum nu va spun toata povestea (de unde si pana unde sau din ce motiv, am curatat un sant)

spun doar ca, la final, parea ca o piatra acoperita cu frunze, bloca curgerea apei sub podet si o trag usor cu sapa; surpriza insa, „piatra” mea ramane agatata de mal atat cat s-o vad bine, apoi se rasuceste si fara graba… dispare 🙂