diminetii de ieri, prin Cheile Borzesti 🙂
Etichetă: septembrie
Cu povesti
incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂
cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂
In culori
frumoase, prin padure sau prin iarba, ne opresc si ne incanta pentru o clipa
o multime de lucruri, pe care le stiu sau le descopar in septembrie 🙂
Drumetind
cu nori pe cer ieri dar fara ploaie, a fost bine si la dus si la intors din locul unde se vad paduri nesfarsite si stanci pline de vegetatie 🙂
ei da, mi-a placut si ca, toamna asta, se poarta albastru in tricolor 🙂
O zi de poveste
sau o poveste de duminica, incepe c-un zambet si c-un rasarit de soare 🙂
si pas cu pas, din vorba-n vorba (ardelenesti, desigur) vom trece un deal-doua-trei si tot atatea vai sau cat ne vor tine picioarele 🙂
Mai raman
prin gradina pana toamna maci, ca asa ii las eu si nu le tai capsulele dupa ce li se scutura petalele pentru ca pe ele isi duc traiul sau si-au dus anul asta si larvele gandacilor testosi 🙂
dupa ce se usuca si cand, la cea mai mica atingere, semintele se imprastie usor, le tai cu grija (nuu, nu pe o frunza de gulie 🙂 ) deasupra unui vas, apoi scot restul plantei din pamant 🙂
O dimineata
cu nori risipiti ce n-au lasat sa treaca razele soarelui e numai buna de… ei nuu, nu de mers pe dealuri ci de muncit in gradina, unde cateva ceasuri am tot scos resturi de plante uscate sporind gramada de compost 🙂
si-acum se vad si sunt aerisite si legumele intarziate sau cele care se coc (doar ) toamna 🙂
Alte omizi
frumos camuflate, vazute sapatamana trecuta prin vegetatie 🙂
si peste tot se zaresc omizile unor molii din genul Depressaria care se-nchid in invelisuri de matase prin umbele 🙂
Complicata treaba
pentru mine sa ghicesc din prima, ce fluture va iesi din ele sau invers, din ce fluture… au iesit, cand prin zona zboara atat de multi si variati 🙂
si, pe moment, le-am admirat in voie ca nu se miscau deloc iar dupa trei zile de truda si trei nopti fara somn… le-am dat de capat 🙂
dar poate le stiti voi, asa la prima vedere 🙂
In halau
Un cotar
si cateva omizi frumoase prinse pe tulpinile barboasei se unduiau ieri, pe-nserate in adierea usoara a vantului 🙂
omizile apartin unei molii soim si in iulie, tot pe acolo, am mai vazut una tot cu spin, dar in alte culori 🙂
O balega de cal
si calul, nu e langa ea?! Pai, ieri nici nu mi-a trecut prin minte s-o ratez, ca de mult astept sa-mi iasa una in cale, una veche, asa de o zi-doua;
in ea multi juvenili ce dispar intr-o clipita, dar eu caut mai departe si gasesc unul mare, pe care l-am mai intalnit dar in alta parte; sigur ca l-am pus exact unde l-am gasit… da, da si balega deasupra lui 🙂