a fost chiar rece si multa umezeala azi dar pentru mine, n-a contat…
c-am hoinarit… eii nuu, nu aiurea ci pe vreo trei dealuri si tot atatea vai 🙂
N-a fost soare
Etichetă: natura
Ies din sat
pe inserat intr-o scurta plimbare ca distanta, ca in timp… a cam durat 🙂
n-am mai fost de-o saptamana in partea asta si peisajul s-a schimbat vizibil, la tot pasul iti fura privirea o diversitate de culori 🙂
S-au risipit
norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe 🙂
nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂
Pe deal
duminica dupa-amiaza as fi stat mult mai mult si n-as fi gasit ciuperci, daca n-as fi schimbat de buna voie directia ca sa nu dau peste un grup de persoane, super galagios 🙂
ghiciti voi fructele rosii din a treia imagine, ca eu va spun carei molii ii apartine cotarul de pe coada soricelului: Eupithecia millefoliata 🙂
In curte
m-a prins rasaritul si nuu, nu lucram nimic ci ieseam pe poarta sa dau o tura pe dealuri dupa multe zile cu ploaie 🙂
un vant putenic dar caldut sufla pe deal si norii au tot venit si s-au tot dus, timp de vreo 3 ceasuri, pana m-am intors in sat:)
Acoperit de nori
a fost cerul dimineata, soarele de-abia s-a zarit iar mai tarziu, s-a pornit vantul si-o ploaie rece, ce m-au tinut o vreme in casa 🙂
dar ploaia s-a oprit si la amiaza, m-am dus… dupa mure, sa termin jeleul ala cu fructe de padure si de acolo mai departe, chiar daca stiam ca pe o asa vreme… pe deal, nici macar cosasii nu sar 🙂
Din zori
si pana pe-nserate azi, o zi frumoasa de toamna, petrecuta pe afara 🙂
si curcubeie ivite din senin, ca n-a fost nici picatura de ploaie pe deal 🙂
Cu povesti
incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂
cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂
O zi de poveste
sau o poveste de duminica, incepe c-un zambet si c-un rasarit de soare 🙂
si pas cu pas, din vorba-n vorba (ardelenesti, desigur) vom trece un deal-doua-trei si tot atatea vai sau cat ne vor tine picioarele 🙂
Pe o parcela
cu vegetatie necosita, nepascuta de animale, lacuste si cosasi la fiecare pas;
plase de paianjeni si altele… pe care doar le vad si nu incerc sa le explic 🙂
Sfarsit de saptamana
cu agitatie prin sat, pe drumurile de acces din afara lui spre orice padure sau spre dealuri, motive pentru care am luat-o zilnic, cat mai departe…
pe dealuri unde adie vantul si a fost placut sa le strabat la pas, urcand sau coborand, intalnind mereu ceva de vazut prin iarba sau la orizont 🙂
Pe picior de plecare
m-a prins rasaritul azi, cand mi-am propus s-o iau… eii nuu, nu spre deal ci spre locurile cultivate ale satului; sa dau iama prin lucerna necosita, nu mi s-aparut potrivit, ca sa gasesc ce cautam si-am mers mai departe, tot la vale… coborand pe razoare 🙂
prin iarba barboasa, flori ascunse privirii, fluturi si insecte inca adormite 🙂 cum am plecat, fara apa, mere sau altceva prin buzunare si fara bateria de rezerva, dupa vreo trei ceasuri, am zis ca-i intelept sa urc spre casa 🙂