zambet si inspiratie
ar fi fost cald si m-as fi plimbat in voie, mai multe ore, pe deal 🙂
au aparut dediteii, potbalul a inflorit chiar si-n cele mai reci locuri, e plin de paianjen si furnici pe sol si prin padure mai vad cate-o molie 🙂
pe vale dar deasupra solului erau vapori, semn clar ca pamantul se incalzeste si primavara nu-i departe 🙂
zeci de strigate se auzeau din desisul acoperit de curpen si-am asteptat sa iasa cateva sa ma conving ca-s vrabii ca n-am mai vazut atatea prin zona; si nici sase sfrancioci rosiatici la un loc, prin varfuri de pomi 🙂
au fost 26 grade C la soare si m-am dus dupa crengi de alun facand un mic ocol spre padurea din vale:)
n-am iesit bine din sat cand vantul s-a pornit foarte tare, aducand cativa nori negri si-o ploaie; sigur ca nu m-am intors, ploaia n-a tinut mult si pentru prima data, imi incape un curcubeu intreg intr-o poza 🙂
si 18 grade C la amiaza n-au mai fost demult asa ca am iesit pe-afara 🙂
prin zapada departe de sat, prin paduri si vai neumblate 🙂
pe la amiaza, cobor in sat sa ridic un plic… colorat; prin centru, eii nuu, nu e asfalt ci mult noroi si nu-s incantata sa ma intorc pe acelasi drum 🙂
din centru, ies din sat pe-un drum lateral si ajung pe deal; sufla putin vantul si ninge marunt din zori, zapada e mare si m-afund in ea cu zambet… e bine! 🙂
si ies sa ma plimb… sunt -2 grade C si stratul de zapada are vreo 20 cm;
merg incet, ma uit dupa pasari si dupa urmele de animale ramase prin zapada dar ceata de pe vai m-ajunge din urma si nu ajung departe 🙂
inconjurata de cer albastru, pe dealurile mele 🙂
vegetatie diversa si prin zapada, conturate frumos, plante uscate 🙂
mai jos, pe-un drum lateral si constat cu surprindere ca zapada nu-i atat de mare ca pe unde stau eu dar peste tot a cazut burnita asta noapte 🙂
natura e de basm chiar daca e ceata si merg mai departe, lasand in urma lanurile nerecoltate de porumb, merii neculesi din livada mare si ma indrept spre padure… pai, unde altundeva m-as fi putut duce azi?! 🙂
pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂
pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)
pe strada si pe drumul cel mai scurt, fara urme, m-am dus spre deal;
cu picioarele afundate in zapada pufoasa, am urcat si apoi am coborat spre sat prin palcul de conifere, bucurandu-ma de soare si de peisaj; asa a fost de dimineata, acum nici urma de soare… ceata deasa de la orizont s-a intins pana pe deal 🙂
nu pare departe grupul de copaci din ultima imagine, dar tinand cont ca dupa fiecare deal urmeaza o vale abrupta, a fost ceva cale de batut 🙂
in locurile astea nu se plimba nimeni, nici macar duminica, asa ca a fost super bine… si la dus si la intors 🙂