zambet si inspiratie
este zapada si nu-mi fac griji ca o sa ma aglomerez cu lucrarile prin ea; stiti deja, ca incepand cu a doua decada putem pune cateva seminte 🙂
pentru ca nu sap pamantul, patrunjelul rasare singur an de an, loboda la fel, spanacul l-am semanat in toamna, mai ramane sa-mi pregatesc mazarea si hasmele si sa-mi fac un plan… dar fiecare lucru, la vremea lui 🙂
implineste 13 ani (10+3) si tot atatea kg si nu l-am mai cantarit de anul trecut; inca ii place zapada si de voie sau de nevoie, se mai lasa tuns vara 🙂
ii iese mai des la iveala incapatanarea specifica, dar nu-i prea merge desi uneori ma-ncurca greutatea lui si mai cedez… dar in final, ne intelegem 🙂
in pereche (Pyrrhula pyrrhula) si-un macaleandru singuratic 🙂
soare, 15 grade cu plus la amiaza dupa o dimineata… inghetata 🙂
pe drumul comunal, traversa greoi si cam amortit un gandac puturos; avea mari sanse sa-l striveasca o masina, asa ca l-am luat si nu l-am studiat…
c-a facut pe mortul imediat, ci l-am dus la margine; ii intalnesc primavara devreme de multi ani dar pana acum, n-am vazut nici unul, in februarie 🙂
n-a fost ieri, azi este strat nou de zapada;
iar pe unde a fost, stratul este cel putin, dublu pana acum; mai pun si vant puternic, fix ca-n avertizarea meteo 🙂
ca sa nu urcam dealul, ne-am facut drum intr-o zi si pe acolo, indiferent de anotimp sunt multe de vazut 🙂
dibuim o vizuina sub o piatra mare si-n apropierea ei cateva musuroaie…
mici pe un lemn, in urma zapezii 🙂
din familia Nidulariaceae, cunoscute ca si ciupercile cuiburilor de pasari 🙂
ca tocmai acum am avut eu treaba cu gramada veche de compost unde le-a fost cald si bine in multe cuiburi, cu rezerve de hrana aproape;
cum sa le faci fata prin gradina, cand noua generatie (poate nu e si prima) apare in februarie?!
pare ca timpul sta pe loc sau s-a comprimat in peticele de zapada 🙂
sunt neschimbate, dar apoi ma uit la termometru si e normal ca sub zero grade si ziua si noaptea, zapada sa ramana 🙂
zilnic, cate ceva prin peisaj 🙂
putin albastru pe cer, putin verde pe unde s-a dus zapada… dar mai este;
prin livada, cate mere n-am cules; dar si spanacul semanat in toamna si-o larva inghetata ce s-a facut bucatele cand am atins-o 🙂
o omida iesise la soare iar la cealalta din casuta m-am tot uitat si bineinteles ca n-am priceput cum si de ce isi intinde firele alea de matase, cand teoretic ea nu iese deloc afara 🙂
Țăranul Trică Apciu avea un purcel, o scroafă, o sută de găini, o vacă, un bou, patru rațe, trei curcani, un câine rău și o casă frumoasă. Mai avea nevastă și copii. Purcelul îl mâncă de Crăciun, scroafa de Paști. Vaca o contractă.