Pe curba de nivel

ca sa nu urcam dealul, ne-am facut drum intr-o zi si pe acolo, indiferent de anotimp sunt multe de vazut 🙂

dibuim o vizuina sub o piatra mare si-n apropierea ei cateva musuroaie…

unde furnicile sunt deja la treaba, reparand in ritmul lor stricaciunile pricinuite de un patruped, de data asta (bursucul cel mai probabil, dar fara dovezi nu se pune 🙂 );

prin arbusti se vad cuiburi de pasarele de anul trecut si „rezerve” de hrana ce-au rezistat peste iarna; cu siguranta, cainele meu percepe natura intr-un mod neinteles de mine caci, din cand in cand, se aseaza si se uita linstit in zarea-ndepartata… pai, in momentele astea, nici daca il rog frumos nu se ridica asa ca ma asez si eu, in liniste, zambind 🙂