zambet si inspiratie
vad un grup de insecte si la prima vedere, habar n-am avut ce sunt;
cum nu m-am mai uitat iarna sub scoarta copacilor in descompunere si n-am mai vazut plosnite plate, acum aflu ca sunt Aneurus laevis, plosnite de scoarta din familia Aradidae 🙂
intr-un capat de padure in care mergeam des, acum dupa ce s-a taiat din ea toata iarna, se vad bine cei vizitati de ciocanitori 🙂
in jurul unuia, o buburuza, un limax, o larva de croitor si alte larve 🙂
spre o parte a padurii prin care n-am mai fost si prin care, la prima vedere, nu pare ca e ceva de vazut, in februarie 🙂
sub scoarta desfacuta a catorva copaci cazuti pe sol, se vad diverse larve si-am fost surprinsa sa vad cateva insecte din familia Machilidae si pe-un trunchi, un grup de ciuperci mici, Apioperdon pyriforme 🙂
vad iesind la suprafata si râme de pamant, prin gradina;
prin padure sub scoarta unei crengi de mesteacan in descompunere vad pentru prima coconi sau saci cu oua de râma, care-i rosie, de data asta 🙂
cate grade sunt afara atata timp cat nu ploua si pot sa curat straturile, unul cate unul, de buruieni ca-s multe inverzite, unele chiar inflorite 🙂
pamantul s-a zvantat si se lucreaza usor cu grebla mica si nuu, nu pun inca ceapa, nici usturoi ca-i doar februarie 🙂
pe acolo dar mai poate astepta asa ca il las sa culeaga seminte de cicoare;
ma lasa si el sa ma apropii cat sa-l vad bine si sa-l tin minte 🙂
rasaritul soarelui din zori ca si concertul pasarilor din zona; pitigoii au dat startul de vreo doua saptamanii, de cateva zile se aud mierlele negre si cate-un macaleandru iar de azi, gugustiucii 🙂
e februarie, prin gradina am multe buruieni si pentru cateva minute s-au hranit o pereche de scatii (Spinus spinus), pe care i-am zarit tarziu 🙂
si pana spre seara cand s-a pornit vantul a fost bine pe-afara 🙂
in padure, mici pete de verdeata cu muschi, ferigi si pochivnic 🙂
mari de compost am acum si zilele trecute m-am ocupat putin de ele; pe prima, mai insorita am mai intins-o punand la baza crengutele taiate de la meri si apoi, resturile nedescompuse pline de rame, de deasupra 🙂
a doua, mai umbrita a primit o imprejmuire noua din crengi de alun si cum in jurul ei e plin de galerii am deranjat viata tihnita a unor locuitori… ei, ce sa le fac, pana la urma e gramada mea 🙂
din saptamana asta am mai facut cate ceva prin livada sau gradina 🙂
imi ia timp sa mut musuroaiele de pamant in zonele cu flori, cu straturi sau printre arbusti si uneori am impresia ca n-o sa le termin niciodata ca peste noapte apar mereu altele… asa ca-ntr-o poveste 🙂
