anul trecut, cu mult soare prin gradina 🙂
anul asta cu multa ploaie si fara soare de-abia au rasarit iar pe unele le-am semanat de doua ori si habar n-am cand voi (si) culege 🙂
zambet si inspiratie
anul trecut, cu mult soare prin gradina 🙂
anul asta cu multa ploaie si fara soare de-abia au rasarit iar pe unele le-am semanat de doua ori si habar n-am cand voi (si) culege 🙂
in sus spre deal si eu l-am dus in jos, apoi a vrut la dreapta spre camp iar eu l-am dus in stanga, pe drumul satului;
si n-a priceput de ce si nici n-a fost foarte fericit sa stea legat de-un gard sub privirile caraghioase curioase a unor… genuri de persoane, insa am fost cuminti si politicosi…. si ne-am descurcat bine, zic eu 🙂
rosu Chrysomela populi, pe-un fir de iarba in zona palcului de conifere;
printre lemnele din roaba mea Thanasimus formicarius, gandacul funica, un pradator serios al unor gandaci de scoarta 🙂
le-a ajuns de atata ploaie si stau cocotati pe te miri unde… noi ne plimbam pe drumuri… rurale si prin gradina… tooaaate-s ude 🙂
e luna mai si chiar daca schimb cateva perechi de papuci intr-o zi prin natura toate-s frumoase; nici macar densitatea buruienilor pe straturi nu-mi da neuronii peste cap 🙂 si bineinteles ca ploua iar ;
are un look nou; asta dupa ce am plimbat pe unde am vrut eu o masina de tuns si-mi place ca… ei nuu, nu scapa cine poate ci chiar raman intregi 🙂
dar mai este o parte buna cu iarba mare si uda, ca ploua din nou 🙂
de compost si-n jurul ei multe vietuitoare din care eu am surprins cateva: o musca, o coropisnita- clar ca-s mai multe acolo, o soparla fara picioare, un mascul- ce vroia sa intre in pamant cu spatele, nu sa iasa cu fata 🙂
si la final nelipsitii gusteri care apar fix cand imi termin treaba si am facut o treaba buna dupa ce am indreptat gramada, semanand morcovi si plantand ceapa… ca astea nu mi-au ajuns asta iarna dupa cum ziceam… si nu mi-am permis preturile din sat 🙂
la O gaita, care-i prea frumos ca sa nu fie pus intr-o poveste separata 🙂
Văzând cum stau lucrurile, am schimbat sfera de activitate şi m-am lansat în domeniul păsărilor sălbatice. Îmi amintesc şi acum de scandalul meu cu redactorul-şef al ziarului agricol Selsky Obzor, deputatul clerical Josef M. Kadlcak! Decupasem din revista engleză Country Life fotografia unei păsărele cocoţate într-un nuc. Am botezat-o „nuculeană”, aşa cum, în mod logic, n-aş fi stat o clipă la îndoială să scriu că pasărea care sta pe o creangă de ienupăr se numeşte „ienuperuţ”, sau la nevoie „ienuperuţă”. Şi să vedeţi ce s-a întâmplat… Domnul Kadlcak a îndrăznit să mă atace, printr-o carte poştală obişnuită, în care îmi atrăgea atenţia că pasărea respectivă nu era o „nuculeană”, ci o gaiţă, pasăre căreia în traducere germană îi spune Eichelhaher.
cu flori nu se deosebeste foarte tare de o multime de oameni;
pentru mine, sa descopar frumusetea unei flori este un zambet de fiecare data iar frumusetea unui om scos din multime (ca o alegere constienta sau din intamplare) ramane mereu…. surprindere si mirare 🙂
plouata inaintea amiezii mancand pietris din curte;
si pe-nserate. o ploaie scurta pe deal cu-n curcubeu dublu la orizont, unul cum n-am mai vazut niciodata 🙂
si tot ploua de ieri, cand mai tare sau mai marunt si-i ceata dimineata;
pe deal, a inflorit cimbrisorul dar nu miroase, prin partea cu iarba, tufele mele s-au inaltat bine de tot si plosnitele sure… chiar nu lipsesc 🙂
verde de pe deal in luna mai, o diversitate de flori in culori variate;
si urechiuse pe lemne ude sau prin balega uscata, veche de-un an 🙂
la 6, cand melecii selenari se cred singuri la capatul strazii 🙂
cainle meu n-a avut prea multa rabdare sa stea locului si nici eu n-am avut chef sa-i explic ce fac melcii acolo; asa ca pozele nu-s prea clare dar si melcii-s de vina… ca se misca atat de incet 🙂