de omag (Aconitum) zilele trecute in doua locuri diferite 🙂
mai frumoase si mai impresionante decat in carti, ca nu le-am mai vazut pana acum in realitate 🙂
Doua specii
Lună: iunie 2022
Duminica
cu flori de vara, degetari cati n-am vazut niciodata si crini de padure 🙂
tunete in departare ce m-au facut sa ma intorc dupa-amaiza, devreme 🙂
Pene de pupaza
sub un copac si gandaci rosii asasini la vedere 🙂
o multime de fluturi, mari si colorati si desigur, o broscuta 🙂
Gladiole salbatice
(Gladiolus imbricatus) peste care am dat din intamplare intr-o sambata dupa amiaza 🙂
cum nu le-am mai vazut pana acum niciodata in natura, au fost zambet si bucurie 🙂
E vara
e cald si pe deal e plin de orhidee, de alte flori, in lipsa turmei de oi 🙂
insecte, fluturi, gandacei si desigur, fragute… fara numar 🙂
Vedeta
prin imaginile mele cu reptile, n-am asa multe, e sarpele de alun 🙂
ma bucur si anul asta sa-l am prin curte si chiar sa gasesc cate o piele in urma naparlirii… de cel de fata sau de altul 🙂
Aproape de amiaza
ne-am pornit la drum, cu voie buna si soare pe cer si ne-a fost bine, c-am mers mai mult prin padure iar pe sus adia vantul 🙂
de data asta, am fost cuminte si nu m-am (prea) abatut de la traseu iar cand intalneam oameni zambeam, pentru ca cei cu care eram dadeau primii buna ziua 🙂 – ca eu n-o fac, de obicei; pe dealurile din jurul satului infloreste liliuța, semn clar ca a venit vacanta si desigur, vara 🙂
Prin gradina
in timp ce scot buruienile de pe langa rosii, gasesc iar si stiu ca au mai ramas, bulgari de pamant in care coropisnitele si-au pus ouale 🙁
datorita faptului ca nu mai am asa de multi gusteri prin curte s-au inmultit peste masura; stiu, ca le-am gasit insa nu pe toate 🙂
Pe-o carare
uite asa, ziua-n amiaza mare, eii nuu… nu era viu si nu sarpele este
subiectul ci gandacii (Thanatophilus rugosus), descompunatori importanti prin ecosistem(e) 🙂 si nu erau singurii, pe acolo 🙂
Oua vrajitoresti
Un cuib
mic cat un pumn de copil, prin padure la nivelul solului insa bine ascuns ca n-avem sanse sa-l vad daca pasarea nu zbura 🙂
fac repede o poza-doua si plec ca pasarea a ramas aproape… trei oua mici care-i apartin si inca unul care, doar presupun- e ou de cuc 🙂
Si sigur
ma intorc in sat prin alta parte ca dealul e plin de flori 🙂
se lasa inserarea, e atat de bine si-atata frumusete-n jur ca m-asez in iarba si savurez momentul cu incantare iar mai tarziu, de acasa, vad printre nori un curcubeu 🙂