martie, 2021 - Armeria

Au fost doua

dar numai una a ramas suficient cat sa-mi dau seama ca n-o stiu;

am incercat cateva variante, dar nu mi-au iesit 🙂 … o stiti voi?

Raspanditi

prin curte si gradina un grup de cocosari (Turdus pilaris), mai spre seara, cautau hrana pe sol 🙂

fiecare a gasit cate ceva si e cumva de neinteles pentru mine, cum pe frigul de afara si-o fulguiala rara, scoteau ramele din sol 🙂

mai am un mar necuratat si o portiune negreblata cu iarba uscata, curpen si mici pomisori iesiti de pe radacini vechi; fac o tura, ma uit la toate si-mi este clar ca una dintre treburi va ramane neterminata 🙂

azi, desi sunt 6 grade C, e frig-frig afara plus ca, din cand in cand mai cad si fulgi de zapada 🙂

Ramase verzi

peste iarna se vad diverse plante prin partea cea mai de sus a padurii 🙂

si altele noi, de primavara, se itesc printre frunze sau iarba uscata 🙂

Si-a strigat

in timp ce se indeparta: sa mergeti neaparat sa vedeti ghioceii, asta dupa o poveste la o tigara cu un ardelean cu parul alb, ca asa fac, de obicei, ardelenii dupa ce-si dau buna ziua (se pun la povesti) 🙂

si cum de la distanta se vedea verdele in tricolor, n-am mai urcat ci am luat-o pe la baza ei si-am vazut o multime de ghiocei (Galanthus nivalis);

N-am treaba

cu indicatoarele ca toate arata la fel, nici cu vremea ci ma bucur de drum, in pas normal si ajung sus, fara sa intalnesc pe cineva 🙂

in lipsa frunzisului, stancile se vad clar si chiar mi-a placut ca pentru o vreme, am fost singura persoana, pe acolo; undeva, pe-un varf de stanca, zarisem o veverita 🙂

Zero grade

cer albastru si soare erau dimineata cand, pe-o scurtatura, am iesit din sat, indreptandu-ma spre padure;

fara sa stau pe ganduri am luat-o pe drumuri pe care n-am mai fost sperand sa ies din ea, fix unde vroiam pentru ca, inca din zori, mi-am propus sa ajung in cel mai inalt punct care se vede la orizont 🙂

Fara soare

fara roata la tărăboanţă si fara altele pe care azi nu le am… eii nuu, nu fluier a paguba nici nu stau si numa’ cuget ci ma uit la pasarele 🙂

canta in par un macaleandru, e plin si de pitigoi iar la perechea de sticleti, ma uit cu mirare; zambesc si ma gandesc… sa ma motivez sa fac altceva sau sa nu fac absolut nimc, ca-i inceput de weekend ?:)

Cu grija

ca iarba uscata e foarte mare si talpile papucilor nu prind solul, traversez pe curba de nivel versantul abrupt fara sa ma uit in urma si fara sa stiu pe unde gasesc un loc, sa ies pe platou 🙂

printre arbustii teposi, zaresc o vizuina-doua si pietrele, pline de fisuri, sunt goale acum insa ma voi intoarce mai spre vara sa vad ce reptile se insoresc pe ele 🙂

Primul grup

de spanz, pe care il vad primavara asta inafara satului si nu-i in padure ci pe un versant pe care am ales sa ma intorc acasa 🙂

ca aleg mereu, locuri prin care n-am mai fost sau prin care trec mai rar, in fiecare anotimp; prin iarba mare si uscata sunt multe fire de rogoz (Carex ) si alte plante verzi sau cu flori 🙂

Toti trei

chit ca-s plantati in ani diferiti si cel de dincolo de gard e ros frecvent de caprele vecinilor, sunt pe cale sa se umple de flori 🙂

inca nu i-am vizitat pe cei din areal dar cred ca cei mai multi sunt infloriti deja; tulichina sau liliacul salbatic, daca nu-l stiti 🙂

Prin padure

se aud ciocanitori, pitigoi, mierle, porumbei salbatici iar frunzele uscate, stivite sub pasii mei, fac un zgomot infernal ce parea ca nu se potriveste cu linistea specifica din ea;