ca iarba uscata e foarte mare si talpile papucilor nu prind solul, traversez pe curba de nivel versantul abrupt fara sa ma uit in urma si fara sa stiu pe unde gasesc un loc, sa ies pe platou 🙂
printre arbustii teposi, zaresc o vizuina-doua si pietrele, pline de fisuri, sunt goale acum insa ma voi intoarce mai spre vara sa vad ce reptile se insoresc pe ele 🙂