Cu povesti

incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂

cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂

Mai raman

prin gradina pana toamna maci,  ca asa ii las eu si nu le tai capsulele dupa ce  li se scutura petalele pentru ca pe ele isi duc traiul sau si-au dus anul asta si  larvele gandacilor testosi 🙂

dupa ce se usuca si cand, la cea mai mica atingere, semintele se imprastie usor, le tai cu grija (nuu, nu pe o frunza de gulie 🙂 ) deasupra unui vas, apoi scot restul plantei din pamant 🙂