Am apa

de la prima sursa, gratis si necontaminata chiar daca satul face parte dintr-o comuna aflata intr-o zona rosie, pe  harta apei contaminate

„Dacă ați trecut de primul imbold, acela de a vă căuta localitatea pe hartă, aruncați acum o privire de ansamblu peste această imagine a României alcătuită din cioburi colorate. Mulțimea punctelor roșii și albe este copleșitoare și ne arată, de fapt, nivelul de civilizație al țării în care trăim: sute de comune neracordate la apă curentă sau racordate la rețele care le livrează apă contaminată pe post de apă potabilă.”  (sursa)

Prima dulceata

din roadele gradini, e cea din tijele de rubarba pe care le-am cules de cateva zile, reducand considerabil tufele; la salata de anul trecut, am taiat frunzele

de la nivelului solului, eii nuu, nu in urma sfatului dat de o persoana (aflata dincolo de gardul meu la cules de urzici pentru porci)”sa va spun ceva… daca taiati salata fara s-o scoateti cu radacina, ea bate iar” ci pentru ca am alta, de anul asta;  dar e un sfat bun si daca mi-ar fi spus si cum se culege salata in timp, zau ca as fi fost tentata, sa o intreb daca citeste armeria.bio  🙂

Adunate

in imagini din jurul curtii si gradina, o pereche de plosnite pe care nu le-am avut Dicranocephalus medius, soparla fara picioare, carabusi ce se ascund

fluturii nu se pun, doar florile care nici pana acum nu stiu cum se numesc si cateva molii,  Hadena albimacula, ultima, pe zid 🙂

Ploua marunt

si apoi din ce in ce mai des, astfel ca ne-am udat bine, dis de dimineata; pe strada mea melcii stau lipiti pe fire de iarba, sunt o multime de flori

se aud cantece de pasarele si țấrâit de greieri, nici urma de oameni sau alte vietuitoare, ceva obisnuit intr-o dimineata de duminica 🙂

Lasand drumul

ca sa nu ajung din urma cainii de la turma de oi din vale, am luat-o pe cursul apei, cam de-a dreptul spre casa; asa am ajuns si am calcat pe cateva proprietati necunoscute de mine, pana acum  🙂

fusesem cu ceva treaba in partea de jos a satului si da, ar fi fost frumos sa merg si eu pe drumul normal, ca toti oamenii dar no… viata n-are destul farmec fara putina aventura 🙂