O povestire

de dimineata, ca-i duminca si ca-i frumoasa 🙂

Noapte dulce

      EA SCOASE prin somn un geamăt slab. La capătul celuilalt pat, el, aşezat pe divan, citea sub conul de lumină al unei lămpi de noapte. Ridică privirea. Ea fu străbătută de un mic fior, scutură din cap ca şi când ar fi vrut să scape de ceva, deschise ochii şi-l fixă pe bărbat cu o expresie de stupoare, ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima dată. Apoi zâmbi uşor.

— Ce e, dragă?

— Nimic, nu ştiu de ce simt un fel de nelinişte, de teamă.

— Eşti puţin obosită de călatorie, aşa e întotdeauna şi apoi ai puţină temperatură, nu te necăji, mâine dimineaţă n-o să mai ai nimic.

Ea tace pentru câteva secunde, fixându-l mereu cu ochii mari deschişi. Pentru ei, care veneau de la oraş, tăcerea bătrânei case de ţară era de-a dreptul exagerată. Un adevărat bloc ermetic de tăcere care părea să ascundă înlăuntrul lui o aşteptare, ca şi cum zidurile, grinzile, mobilele, totul şi-ar fi ţinut răsuflarea.

Apoi spuse, liniştită:

— Carlo, ce se întâmplă în grădină?

Continuă lectura „O povestire”

Pe drum

eu, ca am papuci si pe langa gard dansul, ca e descult, ajungem la padure odata cu rasaritul soarelui 🙂

pe drumul laturalnic, in urma furtunii de ieri au ramas pietre dezgolite, pe marginea lui e plin de tremurici (Briza maxima) si mai sus, la liziera grupuri de orhidee (Cephalanthera damasonium) 🙂