zambet si inspiratie
ca da, am si flori prin gradina, la inceput de septembrie 🙂
nu-mi asum nici un merit in cresterea lor, ca majoritatea au iesit singure din seminte ramase pe sol iar la unele, nici macar nu le stiu… numele? 🙂
ploua marunt si des, atat cat sa nu poti sta mult pe-afara 🙂
ma bucur ca mai am cativa melci prin curte, doar asa… pentru diversitate 🙂
prin gradina, regina noptii isi deschide florile, imprastiindu-si parfumul;
seara de seara, mai multe molii sfinx le viziteaza pe toate si pe caprifoi zaresc o molie colibri;
pe strada mea toate sunt ude dupa ploaia din cursul noptii; culeg dude dulci, visine amarui si simt parfum de caprifoi la fiecare casa 🙂
mai sus de sat, insecte ce stau cuminti pe frunze, pe flori sau pe sub flori sa le atinga razele de soare;
si cu vant rece, la inceput de mai dupa cateva zile cu ploaie; totul e ud prin livada batrana si tacuta, iarba trece peste papuci, piciorele se uda, dar la atata frumusete nimic nu mai conteaza 🙂
o dimineata de mai, cu cotari mici atarnand pe fire de matase sub florile de mar; prin gand imi trec cateva vesuri despre… „Dincolo de munţii/Vieţii şi-a himerii/Le-am cules as-noapte/Florile de măr. „ 🙂
cel care creste spontan e plin de fructe de un rosu intens de care nu se atinge nimeni; am fost tentata sa gust una dar nu stiam ce specie este 🙂
acum stiu, este Lonicera xylosteum si inteleg de ce chiar si pasarile prefera ciresele 🙂 si nu doar din ciresul pasaresc;
dimineara devreme, fluturi cuminti si miros discret de caprifoi 🙂
iar pe deal fragute coapte si molii, in asteptarea razelor de soare 🙂
un arbust din genul Lonicera, fam. Caprifoliaceae creste (alaturi de alti arbusti) spontan prin zona;
zilele astea, raspandeste un parfum dulce si suav 🙂
