incoace, zapada se duce treptat, nu e nici cald nici frig si mie-mi convine, pamantul e inca inghetat, progresez centimetru cu centimetru in „decopertarea” pamantului de resturilor din anul care a trecut 🙂
Livada mea
se termina intr-o vale abrupta cu diferenta mare de nivel, dificil de coborat si de urcat, bineinteles 🙂
Daca n-ati vazut
sau nu stiti cum arata larva unui car, 🙂
Ia uitati
ce lopata de zapada mi-am tras luat!
si ce zaapada aveam dis de dimineata si ninge continuu 🙂
nu v-am spus eu, ca iarna n-a plecat departe ?! n-o sa stea mult nici de data asta, ca sunt 10 grade (cu plus) pe afara, dar azi chiar imi vine sa sar intr-un picior ca ninge…
chiar „bine-mi pare!” !
Un episod
Azi, 14 februarie
implineste 11 ani (10+1) si vreo 65-70 kg 🙂 si tot de atatia ani, ma stie 🙂
inca ma minunez, zi dupa zi, cata rabdare are cu mine 🙂
in ultimul an, a auzit de la mine foarte des :”nu-i voie„… ca e posibil sa ma intrebe intr-o zi: „pana cand?! „
A doua decada
Fara nume
Picaturi
de ploaie, pe o panza de paianjen 🙂
prin gradina, primavara 🙂
Ametita de caldura
intr-o zi de vara, o musca cazu pe o plasa de paianjen; sau no poate a fost doar obosita sau curioasa sau io stiu ce-o fi fost in mintea ei, de musca?!
treceam prin zona si i-am auzit bazaitul … musca se agita fara scapare… paianjenul o intepase deja si acum astepta linistit intr-o margine, sa se faca liniste pe plasa lui 🙂
In urma
cu vreo doua zile, asa pe inserate, primavara i-a trimis un ravas iernii, cu mesajul : „daca tot esti pe cale de disparitie, dispari!” si avand motivele ei, peste noapte, iarna si-a luat zapada si s-a dus (nu foarte departe, ca nu se lasa ea usor dusa);
suna frumos, nu?!