zambet si inspiratie
si majoritatea plantelor din flora spontana au seminte insa si asa, fara flori, am recunoscut multe, pe unde am trecut duminica 🙂
si stiu deja, unde mi-ar placea sa petrec o parte din timpul meu, primavara viitoare; tot pe acolo am gasit, unele cu flori si altele uscate, exemplare fara numar de Centaurea atropurpurea, specia pe care n-o stiam asta vara 🙂
am vazut si-un grup de urechelnite cu flori galbene 🙂
si mult omag galben, care-i tare fain in septembrie 🙂
cu pietre, cu flori la soare sau inca fara flori la umbra, Hylotelephium telephium 🙂
si-o multime de Lygaeidae prin porumbari si pe plantele din jurul lor 🙂
drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂
uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )
departe insa nici nu m-au lasat sa ajung aproape de ei 🙂
asa ca pentru cateva minute am urmarit de la distanta pitigoii zglobii ce se hraneau cu semintele de scai 🙂
tare devreme de acasa insa in cateva ceasuri am ajuns de cealalta parte 🙂
si frumos colorate prin iarba uscata, mult ruin, albastrele, sorbestrele si nenumarate tufe de lumanarica pamantului coloreaza peisajul 🙂
si la iesirea din padure, cateva fire de Gentianella germanica 🙂
