februarie, 2020 - Armeria

Cu zambet

la pas si fara un scop anume, intr-o padure, ieri 🙂

intre iarna si primavara, in padure mereu este cate ceva de vazut 🙂

Mijloc de februarie

cu vreme ciudata de la o zi la alta, cu vant iscat din senin, cu zapada aparuta peste noapte si disparuta a doua zi si temperaturi de 20 grade la amiaza 🙂

se misca cate un gandac, apar floricele, cantecul pasarilor se schimba deci tot mai multe semne de primavara…

Arata bine

sunt gustoase si-s sanatoase… nuu, nu-s ale mele dar stiu cum sunt 🙂

ca asa ceva am mancat si eu… eii, nu zilnic ci ocazional 🙂

Azi, 14 februarie

implineste 14 ani (10+4) si are cam tot atatea kg sau poate ceva in plus 🙂

inca ne intelegem, am multa rabdare cu dansul si s-a resemnat cumva, ca uneori, eu inchid poarta si el ramane in curte…

prin minte cand era inca noapte afara si -9 grade C iar eu puneam apa in vasul inghetat al cainelui, ca e duminica si ca nimic nu ma poate impiedica sa lenevesc putin; si-n timp ce-mi savuram cafea mea de dimineata… brusc se ia curentul electric… zambesc, aproape rad, ca-n 5 min am fost afara 🙂

am prins rasaritul si pana am ajuns pe deal soarele era deasupra orizontului; cu mainile inghetate si afundate, cu tot cu manusi, in buzunare (mi)am lasat privirea sa colinde (~~pozele le-a facut cainele de data asta~~) si dupa mai multe pauze am ajuns acasa dupa doua ceasuri 🙂

Par aproape

dar nu sunt si ii vad in zare doar cand cerul e acoperit pe dealul meu 🙂

si ma cam bate gandul, ca-ntr-o noapte cu Luna plina sa tai varful ciresului pasaresc de dincolo de gardul meu 🙂 ca ma cam incurca… eii, nu la propriu, dar nu-mi ies pozele, desi ma straduiesc de fiecare data 🙂

S-a potolit

putin vantul in zori si acum ninge linistit; nu e soare dar e bine si o plimbare pana la padure la patru pasi inceti si fooarte inceti, ne-a priit 🙂

da, din nou avem putina zapada si pe fondul alb se vad usor si alte culori 🙂

Ploaia marunta

din ultimele zile a scos narcise, usturoi si prea devreme… broscute;

am fost musafir si am ignorat la maxim o pisica fitoasa intr-o seara dar ea a cedat prima 🙂 eii nuu, pisica nu-i a mea… doar catelul asta, ce ma ignora la maxim cand il trimit la adapost, ca azi ne-am trezit cu zapada 🙂