fascinante, mult mai frumoase in realitate decat in imagini 🙂
ghiciti cum sau de ce (cat timp sunt temperaturi cu minus) tot creste? 🙂
Cu forme
Lună: decembrie 2019
Cu podoabe
naturale s-a gatit strada mea de sarbatori 🙂
si nu exista alta ca ea in tot satul si ca nici ca mine asta-i foarte clar 🙂 🙂 🙂
Fara soare
azi in zori, doar vant si nori intunecati ce merg de la nord spre sud 🙂
iesim devreme, al meu caine-i tare vesel ca-i place vremea, eu n-am nimic impotriva ei si cu mainile inghetate ma straduiesc sa fac o poza clara 🙂
Prima zapada
s-a asezat in strat subtire peste noapte dupa cateva zile cu ceata, cu vant
si cu ploi; si-n urma lor… drumuri innoroite 🙂
Cu zambet
si cu bucurie !
Padurea
a devenit mai putin necunoscuta pentru ca am vazut o particica din ea…
si ajungand la paraiasul din vale, mi-am pus in gand ca in viitor sa-l urmez pe firul apei, de jos in sus, spre izvor; e ceva realizabil, cam la fel cum am ajuns in timp, sa strabat la pas o mare mica parte din zona in care traiesc 🙂
Traversand padurea
de pe valea abrupta, pe-un drum ce s-a deschis in fata mea si de la care nu m-am abatut deloc de data asta nici in stanga, nici in dreapta (ca nu aveam papucii potriviti si stratul de frunze era inghetat la nivelul solului) 🙂
am tot coborat, zambind la frumusetea padurii, in decembrie 🙂
Si cand
am ajuns la padurea din zare si de la marginea ei, printre varfuri, mi-am zarit curtea, ei nuu… nu si cainele c-ar fi fost prea de tot si foarte-foarte 🙂 tentatia de a schimba cateva reguli de siguranta pe care eu le respect cand ies in natura, a fost extrem de mare 🙂
am cantarit rapid, argumente pro si contra fata de fiecare dintre cele doua moduri posibile de a ajunge acasa si am ales sa trec valea abrupta, de-a latul printr-o padure total necunoscuta in loc sa o ocolesc de-a lungul, pe calea cea cunoscuta si sigura; singura dilema a fost drumul din padure-stiam ca exista dar nu si unde anume era…
La pas
ieri din deal in vale, apoi pe alt deal spre satul vecin, situat intr-o alta vale;
fara graba, strabat satul de-a lungul, pe vale in sus si ma intorc pe dealul meu pe un traseu diferit, total necunoscut 🙂
Ghiocei
iviti inainte de sosirea iernii si cateva musuroaie de cartita 🙂
Printre copaci
petice de verdeata decorate cu frunze uscate sau invers; n-am colindat toata padurea, doar putin pe-o margine 🙂
In padure
desi pare goala si tacuta de la distanta, au aparut o multime de ciuperci…
in forme si culori variate, de nu te mai saturi sa le privesti 🙂