de randunici ce se se deschid imediat dupa rasarit, pe drumul spre camp;
si insecte, inca adormite pe unde le-a prins seara 🙂
zambet si inspiratie
de randunici ce se se deschid imediat dupa rasarit, pe drumul spre camp;
si insecte, inca adormite pe unde le-a prins seara 🙂
am grija de bunastarea catorva vietuitoare dintr-o alta curte: doi catei pitici si unul mai mare, pui si gaini iar seara… nuu, nu mulg o vaca, ci adun oua…
ca sa fac asta, musai tre’ sa trec de armasarul asta impresionant care se tine de mine; in prima zi s-a suparat ca l-am tinut la distanta cu un bat, dar treaba s-a schimbat… dupa cum se vede 🙂
erau prin micile umbele dar pe masura ce-au crescut s-au facut vizibile printre flori, apoi pe tulpini si cand le-au crescut aripile si-au luat zborul;
sunt afide si se hranesc pe o specie de fenicul ce creste spontan prin curtea mea si prin zona sau invers 🙂
pana sus la linia orizontului, cu adiere de vant si miros dulce de sanziene;
printre pietre, cu flori de vara 🙂
dis de dimineta prin paduri umbroase si poieni insorite cu multe flori, cu fragute aromate si insecte, pana la linia orizontului 🙂
fara graba, cu voie buna si povesti ardelenesti 🙂
in gradina de alaturi, o caprioara se hraneste fara graba;
de multi ani dar e prima data sau primul pe care il intalnesc in zona 🙂
un Natrix natrix statea la soare azi pe drumul din apropierea paraiasului ce curge din padure dar s-a retras incet inainte de a ajunge la el 🙂
prin gradina, dupa doua zile fara soare si cu ploi 🙂
sigur ca am vazut si cat au crescut buruienile si ca un gradinar constiincios o sa le scot azi sau poate maine, insa la prima ora a diminetii m-am bucurat de frumusetea gradinii mele 🙂
pe cer, fasii de nori printre care mai patrund din cand in cand, cateva raze;
pe deal, in plina vara nu mai canta nici ciocarliie, nici greierii si-n adierea vantului, micile vietuitoare se trezesc 🙂
de pe branca ursului din gradina mea, adapostesc omizi in cateva invelisuri de matase din care acestea ies, se plimba si se hranesc pe flori 🙂
apartin aceluiasi gen de molii, Depressaria, dar eu le las in pace ca sigur le mananca cineva 🙂
din abundenta in flora spontana; pe fiecare planta, printre micile umbele galbene se poate vedea un invelis de matase care gazduieste o omida 🙂
apartin unor molii din genul Depressaria ;
usturoiul de camp sau Allium oleraceum, prin flora spontana a zonei;
cateva fire, pe-o ulita la marginea satului 🙂