zambet si inspiratie
s-ajung pe pasune insa nici sa ma intorc in sat cand ceata m-a ajuns din urma; a fost soare pe pasune, am mers mult si departe…
clar ca intr-o zi de vara as fi hoinarit spre varfuri; nu m-am grabit deloc, aproape se-nsera cand am ajuns in sat si din cer cadeau, fulgi marunti de zapada 🙂
pe pasune, zboara pe neasteptate perechi de pitpalaci si din loc in loc
cate-o insecta sau o floare, mici pete de culoare la inceput de toamna 🙂
inspre o padure prin care n-am fost des, ca-i prea departe, o balta plina de dejectii prin care se misca mormoloci dar n-am vazut broscute 🙂
prin iarba sanzaiene, fragute, laptele cainelui si garofite, enorm de multe;
si azi spre locul, unde n-am ajuns ieri din cauza vacutelor cu talangi la gat; dar n-am iesit bine din sat ca iar am dat de ele si am ales… ei nuu, nu sa ma intorc ci sa fac un ocol mare… si ca mers si ca timp 🙂
pe acolo nu sunt multe de vazut ca e doar pasune, dar am dat de ciuperci si zau c-am stat pe ganduri: sa le culeg, sa nu le culeg… ca mai aveam o bucata buna de mers 🙂
la inaltime, incercand sa duca o prada trasa-n teapa de un sfrancioc; aproape ca-ti vine sa razi daca te uiti la ele, dar mai stii… poate-s in stare!
pe pasunea super intinsa se vede in zare o cireada de vacute cu talagi la gat, sunt multi arbusti si se pare ca aici, o duc bine, o multime de sfrancioci; dositi in frunzis, dintr-un paducel si-au luat zborul 6 cand m-au zarit si mi-am amintit ca nu v-am aratat ce s-a intamplat in ultimul cuib cu oua 🙂