noiembrie - Armeria

O vrabiuta

de data asta, zburand in viteza s-a dat de geam si-a cazut ametita 🙂

a baut apa, s-a odihnit putin si dupa vreo 15 min si-a reluat zborul 🙂

E vineri

zi in care cobor dupa lapte si e a cincea dimineata, in care sunt minus 5 grade pe-afara, e ceata si se aud clopotele, la ambele biserici…

la o bifurcatie intalnesc un om si asa aflu ce se intampla… e trist, mai ales ca localnicii credeau cu tarie, pana acum probabil, ca virusul nu exista…

Prinse

pe fire de iarba se mai vedeau la sfarsitul toamnei, adica nu de multe zile, saci facuti de paianjeni si cuiburi ale viespilor olar 🙂

pe sol, multe cochilii de melci (pe care nu i-am vazut inca vii) si cateva resturi de exoschelet ramase de la naparlirea unor milipede pe care le stiu dar despre care… habar n-aveam ca naparlesc de cateva ori, pana devin adulti:)

N-am vazut

numai frunze si ciuperci, prin padure; mai sunt si pietre cu muschi verzi

sau cu forme interesante, am gasit si o vizuina printre radacini si un trunchi uscat pe care ma gandeam sa-l decojesc putin a doua zi, asa ca sa vad ce cauta ciocanitorile pe acolo, dar a venit iarna 🙂

Cu trei zile

in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂

cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂

Liniste

pe strada si pe drumul cel mai scurt, fara urme, m-am dus spre deal;

cu picioarele afundate in zapada pufoasa, am urcat si apoi am coborat spre sat prin palcul de conifere, bucurandu-ma de soare si de peisaj; asa a fost de dimineata, acum nici urma de soare… ceata deasa de la orizont s-a intins pana pe deal 🙂

Prin curte

miros inconfundabil de condurasi inghetati, urme de pisici si soareci 🙂

zapada straluceste in nenumarate culori sub razele de soare si uitandu-ma spre cerul albastru, fac sanga-mprejur si ies pe poarta 🙂

A iesit

soarele ieri, dupa ce s-a oprit ninsoarea si orizontul… e alb 🙂

azi, sunt minus 5 grade C, totul pare inghetat…

Ieri

pe-o vreme cu ceata cand nu te-ai da dus din casa, eu adunam din gradina varza si alte plante inca inflorite au ajuns la compost 🙂

si-am mai facut si altele pe afara, asa pana spre amiaza cand a inceput ploaia care, in timpul noptii ajutata de vant s-a transformat in zapada; caci iarna n-a sosit in zori ci s-a facut stapana, peste noapte 🙂

Una langa alta

in grupuri, casul ciorii (Lycoperdon perlatum) printre frunzele uscate;

si pe toate trunchiurile sau crengile cazute pe sol, alte ciuperci de diverse culori; in ultima, un jeleu aratos si probabil delicios, Exidia nigricans 🙂