E vineri

si… nuu, nu ma mai duc dupa lapte ci sunt afara din zori ca n-am mai dat prin curtea mea nici prin gradina, de-o gramada de zile; scot roaba si-i schimb roata cand imi suna telefonul, ma incrunt ca-i dimineata, apoi zambesc auzind cu cata bucurie ma saluta cineva spunand ca merge in oras, poate vreau ceva…

dau apoi cu ulei de in, butoiul ce sta pe afara de multe zile si ma amuz stiind „ca-i plin cu melancolie ” care nu-i a mea 🙂 insa cand il intorc, de bine ce-i era ii cad doagele si-l las asa…  eii, cum de ce? ca la poarta era o persoana cu un zambet larg pe fata, zicand ca a venit dupa salate; am mai pus seminte prin gradina si-am descoperit ca soarecii s-au mutat sub cerastium-ul daruit cu drag de Simf… eii, n-au o legatura directa cu el ci cu topinaburul care mai crestea pe acolo…

Povestile

istorice s-au completat armonios cu ce-am zarit eu prin natura pasind prin cea mai veche gradina botanica din lume, pe malul unui lac,

pe un deal cu tufe de cimbrisor, trandafiri salbatici, maci albi, cu o multime de coada mielului (Verbascum phoeniceum), intalnesc pentru prima data, o alta frumusete: salvia plecata sau  Salvia nutans 🙂

Cu croncanit de ciori

vrabii gurese si gaini disputand cuibare, m-am trezit in zori;  ploua marunt si-n fata mea, pe Câmpia Libertății, da da, aia de la Blaj coboara o turturica si cu pasi usori se plimba-n fata mea;

n-am nimic de mancare degeaba caut in buzunare caa… doarme dusa, gazda mea 🙂 ; si apoi, mai mult de-un ceas, pe-o ploaie marunta, strabat strazi pustii, pline de melci si irisi frumosi…

Prin gradina

la sfarsit de iunie, aerisind solul in jurul rosiilor inca mai gasesc bulgari;

si prin cartofi, ca iar n-am rosie cu tepi mai sunt multi gandaci desi i-am tot adunat si i-am scuturat in cateva randuri, plosnitele au migrat din livada, buburuzele au cazut din pruni si gusterul cred ca se-nsoreste, dupa ploaie 🙂