Planta sfântă a druizilor (1)

    Fructele, divers şi viu colorate, solitare când sunt mari, adunate în grape sau ciorchini când sunt mai mici, şi păstrate şi peste iarnă când culoarea lor face un contrast izbitor cu albul imaculat al zăpezii, îşi semnalizează de la distanţă prezenţa. Pieliţa colorată, miezul dulce sau făinos al fructului reprezintă o momeală irezistibilă. Ea ascunde sămânţa care asigură perpetuarea speciei.

Continuă lectura „Planta sfântă a druizilor (1)”

Tresar ușor

la zgomotul neasteptat de pe pervazul ferestrei din spatele casei, zărind pentru o clipă o umbră ce dispare. Zâmbesc și puțin surprinsă deschid geamul uitandu-mă în toate direcțiile fără sa văd ceva anume, nici urme pe zăpadă nu sunt. Dar știu ca nu mi s-a părut așa că mă uit mai atentă spre un loc unde este o mică intrare în podul casei și daa… de acolo iesea un bot mic cu doi ochi vioi ce mă studiau, 🙂 Ne-am studiat reciproc câteva momente și apoi fiecare și-a văzut de treabă, ea în pod și eu pe afara.

Continuă lectura „Tresar ușor”

Orezul furnicilor (2)

      Pentru a da posibilitatea „cerealei” lor preferate să se dezvolte din plin, furnicile „plivesc” lanul. S-a crezut la început că ele folosesc pentru acest lucru fălcile ca să poată reteza tulpinile şi rădăcinile plantelor străine. Cercetări recente au dovedit că furnicile folosesc plivirea „chimică”, împroşcând substanţe hormonale care opresc dezvoltarea altei buruieni, fără să vatăme germenii de Aristida. Ceva mai mult, când ogorul este prea rar, furnicile iau grăunţe din câmpurile vecine şi le seamănă în jurul cuibului.

Continuă lectura „Orezul furnicilor (2)”

Orezul furnicilor (1)

    Prin preriile americane trăieşte vestita furnică-agricultor  (Pogqmyrex), rudă cu furnicile noastre negre. In jurul furnicarului, asemănător unei cupole, se întinde o tarla pe care creşte o graminee specifică ţinutului, Aristida stricta, numita de localnici „orezul furnicilor”.

Continuă lectura „Orezul furnicilor (1)”