Pana ieri

(ca asa se intampla minunile, cand nu te astepti 🙂 ) pentru ca nu-s deloc fan sau mare consumatoare de cartofi si nu stiu multe despre ei, as fi declarat sus si tare caaa… gandacii de Colorado nu au pradatori prin ecosistem ?!?

alt pradator, inafara de mine se intelege 🙂 ; si cum, eii nuu… nu in fiecare zi, ci asa cand trec pe acolo ii adun pe care-i vad, pe langa alte insecte, am descoperit un gandacel (Coleomegilla maculata) la care m-am uitat tare mirata 🙂 insa el nu,  c-a facut pe mortul si-a cazut…

Dimineata

de martie cu vant furios si liliac salbatic, inflorit peste noapte 🙂

dupa ce s-a convins ore intregi ca nu-s un pradator, gusterul se plimba fara teama prin preajma mea si descopar din intamplare, un gandac nou… ma stramb a mirare cand ii vad antenele, credeam ca-i stiu pe toti din curtea mea  🙂 vaaiii, ce gluma buna !!!

Inteleg

ce cauta unele si as putea presupune ce cauta mustele prin soc ins  la altele m-am uitat, stiti voi… ca boul la poarta noua ?!?  🙂 🙂 🙂

cu cat vad mai multe, zi de zi, prin natura realizez ca sunt atat de departe de a intelege macar o mica parte, desi unii mai avizati, n-ar spune asta 🙂

Le vad

si ma opresc, o clipa sau mai multe, sa mi le intiparesc in minte 🙂

sigur, pe unele le stiu, despre altele invat lucruri noi si zambesc, cum inca ma mai surprind gandacii pocnitori… cu antenele stranse stau nemiscati si brusc fac poc…  eii nuu, ultimul din imagine (Anostirus castaneus) nu m-a pocnit ci a sarit 🙂

Adusa de vant

a venit si ploaia, inainte de amiaza; dar eu imi terminasem treaba, adica de curatat in jurul locului in care o sa pun cartofii 🙂

am facut un gard nou si am mutat o parte din bucatile de lemn vechi, partial descompuse, pe gramada de compost, fara sa strivesc nici o insecta din cele intalnite, ca locul ala putea ramane exact cum a fost; 🙂 ultimul este un gandac pocnitor, din genul Ampedus;