Si-mi trecuse

prin minte cand era inca noapte afara si -9 grade C iar eu puneam apa in vasul inghetat al cainelui, ca e duminica si ca nimic nu ma poate impiedica sa lenevesc putin; si-n timp ce-mi savuram cafea mea de dimineata… brusc se ia curentul electric…  zambesc, aproape rad, ca-n 5 min am fost afara 🙂

am prins rasaritul si pana am ajuns pe deal soarele era deasupra orizontului; cu mainile inghetate si afundate, cu tot cu manusi, in buzunare (mi)am lasat privirea sa colinde (pozele le-a facut cainele de data asta) si dupa mai multe pauze am ajuns acasa dupa doua ceasuri 🙂

Un loc pustiu

fara urme de pasi omenesti, o ruina si-n apropierea ei o piatra de mormant cu litere ce nu se mai pot deslusi; dar, pe tablita aplicata ma surprind anii…

incerc sa-mi imaginez viata oamenilor de atunci prin aceste locuri si scot pentru inceput curentul electric, frigiderul, masina de spalat, telefonul, televizorul, internetul, tractoarele, drujbele si multe altele si la final, chiar ca-ti vine sa te intrebi: „ ce-or fi facut oamenii aia,  ziulica-ntreaga?”  🙂