zambet si inspiratie
si tai cu un cutit mare, ceata deasa ce mi se aseaza in palma; o strang usor si-o transform intr-o picatura de apa pe care o las apoi sa cada, pe pamantul unei flori dintr-un ghiveci… imi ia ceva timp pana-mi ud toate florile si ceata tot nu se sfarseste…
no, cam asta fac de trei zile, tai ceata deasa cu cutitul si-o intrebuintez in cele mai ingenioase moduri 🙂 🙂 🙂
zi in care cobor dupa lapte si e a cincea dimineata, in care sunt minus 5 grade pe-afara, e ceata si se aud clopotele, la ambele biserici…
la o bifurcatie intalnesc un om si asa aflu ce se intampla… e trist, mai ales ca localnicii credeau cu tarie, pana acum probabil, ca virusul nu exista…
inainte de ivirea zorilor, m-am uitat la un documentar pe Netflix; nu-s lucruri chiar noi pentru mine dar am fost curioasa pana la ce nivel s-a ajuns in prezent si mai ales, ce soutii se intrevad 🙂
apoi, am facut o curatenie galagioasa (din aia cu aspiratorul in toata casa, ca-i duminica) mi-am facut o placinta cu ciuperci, ceapa, diverse seminte si cand soarele a fost sus, m-am dus… ei da, o fi internetul o „minune”, dar mai sunt si altele… pe afara, prin natura 🙂
de bruma se zaresc in zori prin gradina, la 4 grade C 🙂
un rasarit frumos dar in fata soarelui ramane fasia de nori si e frig 🙂
de octombrie cu soare si ceata la orizont sau una de luni, cand cerul e un
tablou intr-o continua miscare si-n jur se aud cantece de pasarele 🙂
si apoi din ce in ce mai des, astfel ca ne-am udat bine, dis de dimineata; pe strada mea melcii stau lipiti pe fire de iarba, sunt o multime de flori
se aud cantece de pasarele si țấrâit de greieri, nici urma de oameni sau alte vietuitoare, ceva obisnuit intr-o dimineata de duminica 🙂
peste merii din livada dar totul e ud si e racoare si ar fi multe de facut…
dar imi iau cate ceva prin buzunare si ma duc, c-am stat doua zile intregi in casa… daa, stiu cum suna asta de la mine, pai tocmai de aia ma duc 🙂
cu ceata, cu melci si omizi la vedere prin iarba uda 🙂
putin soare spre amiaza, cand au zburat o multime de insecte dar eu n-am am avut vreme de ele; si cand am avut, a venit ploaia 🙂
larg deschisa in zori, ascult concertul de afara: vant, picaturi de ploaie, cantec divers de pasarele… nuante de verde cat cuprinzi cu privirea 🙂
zambesc la petalele albe cazute din par, in locul unde obisnuieste cainele meu sa fie dimineata; ei, n-a patit nimic, doarme dus in adapost 🙂
pe urmele mele, n-am ajuns prea departe, inainte de amiaza; asa ca a fost o plimbare scurta aproape de casa, intalnind plante pe care inca incerc sa le „cresc” in imaginatia mea;
mi-am mai adus cativa araci pentru rosii si am ajuns la 150, in conditiile in care, la sfarsit de aprilie,rasadurile mele de rosii sunt minuscule sau inca, nerasarite; no, ce sa fac, se mai intampla si pe la case mari 🙂
ce m-a scos devreme din casa, pana ce mi-am amintit ca in calendar e sarbatoare, facusem deja multe treburi si iar m-au vazut unii…
eu mi-am vazut de ale mele, am mai adus niste piatra si vreo 2 ceasuri am reparat gardul… ei nuu, nu al meu ci al vecinilor 🙂 ca pe strada noastra, caprele nu pot fi educate 🙂
asta am lenevit putin mai mult, ei nuu, nu c-a fost liniste la Sfanta biserica ci pentru ca soarele nu s-a vazut la orizont 🙂
am iesit din curte fix cand a inceput ploaia (care ne-a si udat destul de bine pana ne-am intors) si poate va spun de ce m-am amuzat si inca mai zambesc dupa plimbarea de dimineata 🙂
E ziua de Paste si-i crestineste sa urezi tuturor: Hristos a inviat! si da, ar fi ideal ca-n fiecare casa sa fie oua rosii, vin si cozonaci pe masa, sa fie bucurie si oameni dragi alaturi…