eii, nu-i chiar toata uscata ca se vad ici-colo peticele verzi sau colorate 🙂
Prin iarba uscata
Etichetă: ciuperci
Cu trei zile
in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂
cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂
Diverse specii
de ciuperci se vad printre frunzele uscate, prin toata padurea 🙂
probabil, unele sunt comestibile dar n-am adunat nici macar una 🙂
Cu picior mov
Lepista personata, creste in grupuri numeroase si le vad pe toate dealurile pe care merg, uneori strivite de oile din turma;
nu le culeg, nici nu le consum dar asta nu e un motiv sa nu le determin, ca sa le stiu in viitor 🙂
Sub cativa pini
aflati la liziera padurii in care m-am dus cel mai des anul asta, s-a umplut la inceputul lunii noiembrie de râşcovi 🙂
cu siguranta, cei din imagini sunt deliciosi asa cum le spune si numele, Lactarius deliciosus, dar n-am mancat niciodata si inca nu ma tenteaza 🙂
Cu atentia
indreptata spre grupul de ciuperci nici macar nu l-am zarit ; dar el s-a pus in pozitie de aparare cand am intors ciuperca cu piciorul…
si n-a stat deloc la poze 🙂 daca ma miscam eu, se misca usor si el asa ca… nu mi-a dat de ales; l-am ridicat sa ma uit in ochii lui si dupa ce m-am lamurit, l-am lasat in pace 🙂
O multime
de ciuperci se vad peste tot toamna asta; sunt multe si diferite precum florile, primavara 🙂
nu lipsesc nici din palcul de conifere si pentru mine, e fascinat pentru ca n-am mai vazut pana acum, nici o zona cu atatea specii de ciuperci… sigur, asta nu inseamna ca nu mai sunt 🙂
Buburuze portocalii
Halyzia sedecimguttata pe trunchiurile copacilor din padure si pe deal, din cele obisnuite se pun la adapost 🙂
si-o multime de ciuperci, scoate toamana la ivela, prin cele mai potrivite locuri ca urechiuse verzi pe pietre, n-am mai vazut pana acum 🙂
Ciupercute
mici si albe-albe, iesite direct din pamant sau pe lemne negre, aproape putrezite m-au oprit din drum, din loc in loc, prin padure 🙂
si-am incercat cu zambet, sa mi le intiparesc in minte ca in realitate sunt mult mai impresionate decat in imagini 🙂
Creasta cocosului
sau Ramaria flava o stiu de mult, se gaseste din abundenta prin padure;
dar eu n-o culeg niciodata iar de mancat nici prin gand nu-mi trece, ca poate fi confundata usor cu altele din gen 🙂
Pana azi
n-am mai vazut ciupercile astea, ca au o forma greu de uitat 🙂
dar de acum o sa le stiu ca dupa ghid- v-am zis ca am unul– par sa fie Clavaria pistillaris sau cu nume popular de pilugele 🙂
S-au risipit
norii dupa rasarit asa ca m-am dus pe deal si spre norocul meu am nimerit pe dealul linistit ca pe cel din dreapta erau vacutele cu talangi la gat iar pe cel din stanga, cu padure, se auzeau doua drujbe 🙂
nu m-am dus special ca sa culeg ciuperci (doar cateva din cele de camp) ci sa ma plimb pur si simplu si-am luat-o pe curba de nivel, spre o alta padure 🙂