diminetii de ieri, prin Cheile Borzesti 🙂
Etichetă: broasca
Cateva picaturi
de ploaie m-au ajuns la marginea padurii, pe care am strabatut-o voiniceste pe-o curba de nivel, neavand sens sa caut drumul bun in desisul pinilor din liziera; cu multa grija am ajuns la paraias, unde cateva broscute iesisera sau poate, coborasera din padure, pe pietre 🙂
iesind din padure dincolo de paraias, cum nu mai aveam mult-cca. 1 km 🙂 pana in sat, nu m-am mai grabit deloc si nici nu mi-a pasat ca ploua pentru ca nu mai vazusem niciodata… eii, sigur ca am mai vazut, dar niciodata asa de multe molii cu noua picatele 🙂
Nimic de zis
N-aveam pretentia
sa-mi dea buna dimineata dar nici chiar asa, sa ma ignore stand cu spatele…
si cu betisor, eii nuu, n-am batut-o, ci am rotit-o incetisor de la stanga la dreapta sau invers, nu conteaza, pana i-am vazut ochii; pozele nu-s foarte clare, dar pentru asta e de vina cainele 🙂
Facand valuri
au disparut subit de la suprafata in balta mica, la apropierea mea; curioasa cate sunt m-am asezat, asteptand sa iasa iar, cand imi suna telefonul… zambesc si surprind persoana raspunzand, lucru neobisnuit 🙂
ii spun unde sunt si ne punem la povesti… ardelenesti, despre toate si despre nimic sau despre… toate nimicurile, care ieri, aveau un sens si azi nu mai au sau care, au azi un sens si maine nu vor mai avea?!?
A scazut
apa, aproape de tot in balta cu ponte de broscute 🙂
se pare ca malul de pe fund, a acoperit mai multe ponte decat se vedeau initial; o sa mai trec pe acolo si mai vedem cate rezista sau care ies primele, cele de Rana sau de Bufo 🙂
In balta
din imagine, in urma cu cateva zile curgea apa dintr-un paraias printr-o teava, dar acum nu mai curge si probabil, in viitorul apropiat, va seca;
si-au ramas la vedere diverse ponte de broscute din care este posibil sa mai iasa mormoloci dar nu stiu cum sau daca vor creste fara apa…
Se trezesc
si se misca mai incet e drept, dar ies la primele raze de soare din martie 🙂
si zi de zi se schimba cate ceva in peisaj 🙂
Prin halau
ierneaza broscute si formele de gheata tot cresc si-n ianuarie 🙂
prin gradina, sticletii (Carduelis carduelis) culeg seminte mici de cicoare;
Impletind
diverse povesti ieri pe terasa mea, despre rosii, prichindei, natura, etc., ma trezesc povestind despre o balta prin care mormolocii au ajuns broscute,
in care mai sunt larve ce respira prin partea dorsala si despre cum am scos una cu picioare si aripioare si-am pus-o in apa curata; stiind ca am un biolog ecolog in fata, i-am aruncat o provocare; sigur ca nu va spun si restul povestii dar va provoc si pe voi: ce este in ultima imagine? 🙂
Mi-am zis
eu mai demult ca o sa vina si ziua in care o sa vad inimioarele din ochii… eii,
inimioarele din ochii broscutelor, desigur ; si nu-s intr-un halau ci intr-o balta din afara satului 🙂
Relaxare
totala in halau… in ala in care se vede cerul ; multe broscute m-au privit doar cu inimioarele ochii iviti deasupra apei, iar celelalte m-au ignorat 🙂
asa ca m-am uitat in voie si m-am mirat… ca in halaul de pe strada mea, niciodata apa nu e alba 🙂