de coacaz rosu sunt in gradina si stiu ca trebuie sa fac ceva cu fructele 🙂
si pentru ca am cerut, am primit o reteta (via e-mail) :
Multe tufe
Prin faneata
in adierea vantului, cu miros de flori si cer albastru 🙂
zi frumoasa si-nsorita !
Sunt zile
in care, este bine sa ma lasi in pace 🙂 se intampla foarte rar si sunt putine, dar sunt si … asa zile 🙂
nu exista un motiv anume, sunt „in grafice”, nu sunt nepoliticoasa sau furioasa, zambesc, dar exista un ping…”ai grija, nu te lua de oamenii care au ceva cu tine azi ” 🙂
acestea fiind spuse : indrazneste cineva?!
Remarca(bil)
intr-o fitofarmacie (ce-mi place cum suna), dintr-un maaare oras ardelenesc, predominanta era mancarea pentru caini si pisici, dar e irelevant 🙂
in timp ce eu asteptam, frumos si cuminte, sa-mi vina randul, studiind accesoriile pentru catei, un domn respectabil cu mustata si parul carunte,
Azi
a plouat toata noaptea si mare parte din zi, insa dimineata devreme melcii erau la plimbare…care pe unde (nu si prin salate, mare mister!)
dar, cand este soare, melcilor le place „pe dos”… pe dosul frunzelor, pe dosul lemnelor, pe dosul scandurilor, etc.
Cu viteza
era sa-l calc, dar am facut brusc, un pas in spate…melcul a ridicat mirat o spranceana un ochi spre mine (m-o mai fi vazut el prin zona) si si-a vazut de drum 🙂
mi-a atras atentia cochilia mare, de melc matur, serios si respectabil; am zambit, gandind asta clar moare de batranete ca nu-l vrea nimeni pe aici, altfel cum ar fi ajuns asa mare…si-mi vad si eu de drum 🙂
Undeva, candva
la inceput de aprilie, aveam un loc cu buruieni, aveam fan dar n-aveam cartofi 🙂
am facut un calcul la suprafata, un necesar de cca. 40 de cartofi mici, i-am gasit prin vecini si uite asa am cosit buruienile, am pus cartofii, i-am acoperit cu fan, cred ca in nici 3o min am fost gata 🙂
La 7
dimineata, dupa ploaia de asta noapte, era numai bine de repicat salata 🙂 apoi am trecut la buruienile dintre salate si verdeturi …
no, daca va ganditi cumva, ca ma apuc de povestit vreo mie de cuvinte despre fiecare, e treaba voastra… nu ca n-as putea, dar la ora asta, mi-e asaaa o lene 🙂
in schimb, va dau voie sa credeti CE VRETI VOI, despre fiecare 🙂
Credibile
ori incredibile, sunt pozele mele 🙂
si mana mea 🙂
Prin sat
dupa ploaie…
doar zambet 🙂
Ploua
marunt, intr-o dimineata de iunie,
din deal nu se vede in vale, dar nici din vale nu se vede dealul, orizont nu este… moment in care, te intorci spre tine, dorindu-ti un fotoliu confortabil, in care sa te strangi gramada, foc in semineu, o cafea aburinda…
zambesc, momentul a trecut, dorinta imposibil de realizat, beau ultima gura de cafea rece si amara, imi pun bocanceii si pelerina si plec…
viata si povestile adevarate sunt afara 🙂
D.A.R*
masina, urca incet pe strada si pentru o clipa, doar o clipa, m-a cuprins asa un gand… „ca ar fi posibil sa-si fi pierdut increderea in mine, ca eu am plecat si el a ramas sau invers, ca a ramas sa-i fie bine, dar…. „
am alungat gandul si am zambit, am incredere ca am cladit moment cu moment, timpul petrecut impreuna, situatiile in care ne-am fost alaturi, iubirea neconditionata pe care am primit-o si am daruit-o si care mai exista, inca 🙂
am inchis poarta, ne-am privit, l-am luat in brate si mi-au dat lacrimile de bucuria regasirii 🙂
*D.A.R este cainele meu, ciobanesc caucazian cu pedigree 🙂
