„Cam acum un an”

… asa incepe un e-mail primit azi de la cineva, care imi spune ca incercand sa identifice niste insecte a ajuns pe blogul meu 🙂 si cred ca tot de atunci citeste zilnic, ceea ce scriu 🙂

    Mai sunt oameni, care trec zilnic pe blogul meu, pe unii ii cunosc personal pe ceilalti inca nu, desi chiar mi-ar placea sa stiu… cine sunteți 🙂 Sigur ca n-am cum sa aflu, daca voi nu-mi scrieti. Sunt o persoana ca oricare alta si daca vreodata vreti sa vedeti zona in care stau si pe care o arat putin cate putin sau sa ma cunoasteti, incepeti simplu, cu un comentariu.

     Daca ceea ce scriu aduce cuiva un zambet, eu sunt multumita 🙂

Dimineata cu soare

si cu vant rece, la inceput de mai dupa cateva zile cu ploaie; totul e ud prin livada batrana si tacuta, iarba trece peste papuci, piciorele se uda, dar la atata frumusete nimic nu mai  conteaza 🙂

o dimineata de mai, cu cotari mici atarnand pe fire de matase sub florile de mar; prin gand imi trec cateva vesuri despre… „Dincolo de munţii/Vieţii şi-a himerii/Le-am cules as-noapte/Florile de măr. „ 🙂

Drumetind

prin paduri la sfarsit de aprilie, mai sus de padurea in care merg de obicei am intalnit plante pe care le cunosc de mult dar le vad prima data in zona;

marea surpriza au fost muscarii si in ultima imagine, Lilium martagonpe care n-am recunoscut-o singura in faza asta (daa stiu, is datoare cu o bere!); crinul de padure cand are flori, e una dintre cele mai elegante plante, in fata careia ramai fara cuvinte 🙂

Prin gradina

dis de dimineata, dupa ce am vazut rasaritul departe de sat, am semanat castravetii; daa stiu… e sarbatoare azi si ce daca?!? pe astia ii mai aveam de semanat  dupa calendar 🙂

am fentant putin la restul si le-am pus mai devreme si-acum au mai mult de doua frunze (nu stiu cine le pune sa creasca asa repede) si nu vreau sa ma gandesc ca urmeaza sa vina in luna mai, o zi cu bruma tarzie… dar, cum le-o fi norocu’ 🙂

Iar m-am lasat

induiosata de.. superbul cu ochi tristi, cu ochi tristi si l-am luat cu mine; mi-era clar ca la amiaza cand e cald ma lasa balta la poalele dealului si asa a si facut desi alesesem un traseu lejer pentru el si frumos… pentru mine 🙂

degeaba l-am rugat sa urce dealul ca nu s-a lasat induiosat induplecat, asa ca in urmatoarele 5 minute am fost in curte, l-am legat, m-am reechipat si m-am dus fix pe unde am vrut  🙂