zambet si inspiratie
Renunt la o parte din urzici 🙂
In sol multe vietuitoare, le identific rapid, nu spun ca sunt cu plus sau minus, pentru gradina. Fiecare are rolul ei. 🙂
La astea am zambit, spunandu-mi ca si-au incurcat sireturile, la cate picioare au. 🙂
In imagini millipede 🙂
Cu zambete, dedicatie pentru Laura 🙂
Sunt trei, in trei locuri diferite, cred ca sunt trei generatii 🙂
In imagini: gusterul (lacerta viridis) 🙂
Balaurico, stiu ca n-ai nimic de zis!! Pentru ca … nu poti?!?
🙂 Sa va spun, cum am facut :
M-am trezit dis de dimineata, am luat o galetuta si m-am plimbat pe ulitele satului, asteptand o vaca sa se balege… candva, pe undeva… ca trebuie sa fie proaspata! Suna bine si amuzant, daaaa?
Doar ca, adevarul e putin diferit 🙂
Daaa, m-am trezit de dimineata, am vazut rasaritul soarelui, mi-am baut cafeaua afara, ascultand concertul pasarelelor si dupa o vreme am mers la halaul de la coltul strazii (cca. 15 m), unde in fiecare seara si dimineata, un om isi aduce vacile la apa…
am cules o balega de ieri, ca avea fix textura potrivita, am amestecat-o cu pamant galben si am asezat rasadurile.
De ce consider eu, ca este necesara mocirlirea, e o alta poveste!
am primit, diverse rasaduri 🙂
Multe dintre ele, provin din seminte din cutia mea 🙂
Nu sunt produse de mine, dar ma voi stradui sa le cresc mari si rodnice 🙂
Am gasit un butoi (o sa-i spun butoi, chiar daca ii lipseste capacul de sus), care (probabil) statea la loc de cinste plin cu vin intr-un beci candva, dar a ajuns depozit de coceni 🙂 Spre surpriza mea!
o sa zic ca face parte din „ai grija ce-ti doresti…” 🙂
In principal, mai e nevoie de ceva verde si ceva organic (gunoi).
Sa-mi doresc ?! 🙂
In gradina mea paste un cal. Nuuuu, nu mi-am cumparat cal!
E doar in vizita si i-am dat voie sa-mi curete gradina… dar e selectiv. 🙂 Alege doar, iarba si trifoiul. 🙂
Pot spera, la o balega, poate doua?!
I-am dat binete si am intrebat-o, ce face 🙂
Mi-a raspuns la salut si apropiindu-ma, mi-a povestit ca a avut lucerna, a arat in toamna si acum a iesit pir. Ca il scoate, ca vrea sa puna una alta. Ca e mai bine acum, decat dupa ce ies randurile. Am intrebat-o, daca pot sa fac poze 🙂
Am intrebat-o, daca vrea sa-mi spuna, cati ani are. No, ce sa fac, nu m-am putut abtine 🙂
S-a ridicat, uitandu-se la mine, a spus zambind : 90 (nouazeci)!
I-am urat sanatate si m-am departat.
Am mai urmarit-o de pe cealalta parte a drumului, cateva minute. La un moment dat, a adunat legatura, a luat-o pe spate si a dus-o la marginea parcelei. A golit-o, s-a asezat si s-a odihnit… iar eu am plecat.
Venise autobuzul 🙂
cautand loc plantelor perene (rubarba, stevia de gradina, macris, spanac peren, ceapa de tuns, leusetean, lamaita) am descoperit, un carab 🙂
apoi unul albastru si apoi o larva 🙂
apoi, rame si millipede, alta larva, in alt loc 🙂
normal ca am pus toate plantele, dar o sa vi le arat … alta data? 🙂
m-au vazut de la distanta 🙂 si m-au tinut la distanta de padurea lor. Doi corbi, au zburat tot timpul in jurul meu, intorcandu-se in padure si iar deasupra mea. Am inteles mesajul. Era teritoriul lor.
Am explorat putin si m-am intors 🙂
Ma minunez mereu, cand intalnesc in realitate, plante cunoscute… din carti. Zambesc si spun: uaauuu! E macrisul iepurelui! familia, genul, specia? mai conteaza ?!? 🙂
dar, ma verific mereu: oxalix acetosella.
Si daca nu stiti, toate ouale alea muuulte de broasca, din care ies mormolocii, asa se numeste: ponta 🙂 si daca mai vreti sa intrebati altceva, intrebati 🙂
inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.
inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂