Zambet - Armeria

Zile de ianuarie

cu vreme capricioasa, uneori cu ploaie, ceata sau raze de soare 🙂

de la geamul meu, fiecare dimineata e unica si orizontul e o incantare 🙂

N-a fost ger

de Boboteaza ci o zi insorita si numai buna de facut ceva treaba prin livada; una pe care nu-mi place deloc dar sunt nevoita s-o fac an de an…

din gradina alaturata, neingrijita si plina de mur, tulpinile se-ntind pana la mine si odata ajunse pe sol fac radacini, caci asa se raspandeste murul dupa cum bine stiti 🙂

Azi

as fi stat toata ziua pe afara ca in lipsa zapezii as avea destula treaba pe care n-as mai face-o la primavara dar a venit ploaia 🙂

toata dimineata pasarelele mici au cautat mancare prin gradina fara sa se sinchiseasca de prezenta mea 🙂

am fost zilele trecute am gasit, infipti in spini, greieri vii si de fiecare data, eii nuu, nu m-am mirat ca au iesit greierii ci m-am intrebat daca s-a intors deja sfranciocul sau poate n-a plecat deloc, desi e migrator?!

si-am fost mai atenta la cantecul pasarilor si azi am dovada ca in zona, e prezenta inca o specie – sfranciocul de iarna, Lanius excubitor 🙂

Pana asta vara

din halaul din imagine, apa dadea pe-afara; intr-o zi, un om cu stare a oprit definitiv risipa de apa si a ramas halaul plin doar cu apa murdara…

a stat asa pana curand caci ieri, am gasit doar resturi, melci si broscute moarte (care au trait si s-au inmultit pe acolo) dar de-acum, fara apa… ce sa mai zic… chiar si daca i-as fi explicat autorului, consecintele faptelor sale nu s-ar fi lasat induplecat, localnicii au afirmat, sus si tare ca noi, orasenii, nu putem schimba ~~regulile~~ rânduiala dintr-un sat…

O urare neasteptata

venita in ajun, mi-a adus o gramada de zambet si m-a emotionat pana la lacrimi… sigur, are in spate si-o poveste, pe care nu v-o spun acum 🙂

"prin pămîntul mucezit în pădurea de rugină

pîlpîie din loc în loc câte o boabă de rășină,

lumînare rătăcită printre arborii de scrum

priveghind în val de ceață nălucirile de drum,

fără zi și fără noapte picură prin shile șoapte,

piue păsări stinghere printre a liniștii unghere,

toate dorm în veșnicie vis pufos de colilie

iar în cerul mohorat, părăsit de ciocîrlie,

doar steluta-i călăuza-n anul nou ce va să vie"
                 La multi ani!

o urare frumoasa, pe care o daruiesc mai departe celor care colindati prin natura si nu numai, dorindu-va sa aveti fiecare in noul an…

o steluta calauzitoare 🙂

Foarte rar

se intampla sa nu vad cand apare soarele dimineata, deci as putea avea o colectie (in imagini) si-un top al celor mai tari, frumoase, impresionante momente ale rasaritului 🙂

asta daca, de fiecare data cand apare soarele, nu mi-as zice: oaauu… asta e cel mai tare/frumos/impresionant rasarit de pana acum! 🙂

Nu obisnuiesc

… sa fac lucruri diferite sau deosebite, in ultima zi a anului prezent sau in prima zi a celui care urmeaza, ca nu stiu care ar fi acestea… pentru mine fiecare zi e o sarbatoare, o sarbatoare continua a vietii si-o traiesc cu bucurie 🙂

… sa le spun doar de sarbatori, oamenilor pe care ii stiu sa le fie bine, ci o fac in orice zi din cursul anului sau atunci cand trec prin gandurile mele; sigur ca mai sunt si oameni, prezenti zilnic in gandurile mele, la care nu le spun nici de sarbatori si nici in alta zi …

zambesc la asta si acum ma intreb, de ce n-o fac 🙂