zambet si inspiratie
prin livada, cate mere n-am cules; dar si spanacul semanat in toamna si-o larva inghetata ce s-a facut bucatele cand am atins-o 🙂
o omida iesise la soare iar la cealalta din casuta m-am tot uitat si bineinteles ca n-am priceput cum si de ce isi intinde firele alea de matase, cand teoretic ea nu iese deloc afara 🙂
mai este zapada, dar incet-incet apar mici petice de pamant 🙂
nu-i nici o mirare ca veronicile apar inflorite, ca au rasarit ghioceii, ca sub frunzele uscate s-au ascuns mici insecte, ca primavara nu-i departe… 🙂
au aparut muste pe pereti si exemplare razlete de vaca-Domnului 🙂
si alte insecte pe doua tigle fisurate, care le-am schimbat ieri ca la meteo se anuntau ploi in averse pentru asta noapte 🙂 dar inca n-au venit;
soarelui in zori nu este si totusi pare diferit de la o zi la alta 🙂
culorile si formele pe cer se schimba repede, invadate de lumina zilei;
la inceput de februarie 🙂
mai este zapada dar sunt 5 grade si pasarile au cantec de primavara 🙂
la cativa ani dupa ’89, am gasit-mai stiti rafturile alea cu carti nevandute cu lunile sau cu anii, nu?- deci, pe acolo, am gasit o carte mica si subtirica din care am citit (atunci) doar ultima povestire… m-am abtinut sa nu rad in timp ce le cautam pe restul cu acelasi titlu si zambind le-am dus pe toate la casa (ce-am facut cu ele dupa, e alta poveste) 🙂
Un mare număr de viespi parazite, grupate în familiile Ichneumonidae, Braconidae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură existenţa progeniturii într-un mod original. […] In ce priveşte modul cum larvele de viespi reuşesc să conserve cât mai multă vreme hrana vie, ipoteza lui J.H. Fabre rămâne şi astăzi valabilă.
marunt de dimineata si-a fost ceata toata ziua; dar am mers, si-am mers…
pe urmele duble de „dus-intors” lasate de un tractor pe deal… ne-a udat ploaia dar a fost bine 🙂
Un mare număr de viespi parazite, grupate în familiile Ichneumonidae, Braconidae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură existenţa progeniturii într-un mod original. Viespile care sapă căsuţe în pământ sau construiesc cuibul pe ziduri aşază o conservă „vie” lângă ou, după care căpăcesc locuinţa. Altele, care nu sunt înzestrate cu instinctul constructiv, îşi introduc pur şi simplu ouăle într-o conservă „vie”, unde larva îşi va duce viaţa ca într-o adevărată pensiune. […]
prin sat ca n-o latrau, nici n-o fugareau cainii, iar al meu dormea dus 🙂
oricum, vulpea era dincolo de gardul nostru si nu era deloc grabita 🙂
se hranea ieri dimineata cu fructe de lemn câinesc (Ligustrum vulgare) din apropierea unui prun; sunt multe prin zona, raman peste iarna (sunt toxice
pentru om, deci nu le culege nimeni) dar e dificil pentru mierle sa ajunga la ele din cauza crengutelor scurte si subtiri pe care sunt dispuse;
