Intr-o librarie

la cativa ani dupa ’89, am gasit-mai stiti rafturile alea cu carti nevandute cu lunile sau cu anii, nu?- deci, pe acolo, am gasit o carte mica si subtirica din care am citit (atunci) doar ultima povestire… m-am abtinut sa nu rad in timp ce le cautam pe restul cu acelasi titlu si zambind le-am dus pe toate la casa (ce-am facut cu ele dupa, e alta poveste) 🙂

de atunci si pana in zilele noastre prezent, povestirea asta se iveste partial, brusc si dintr-o data in mintea mea, cand imi vine vreo idee  🙂

                                    Situaţia lui Amurad Turcul
     Amurad se trezi într-o zi în situaţia asta: n-avea mamă, n-avea tată, n-avea fraţi, n-avea surori. N-avea casă, n-avea unchi, nu avea mătuşi. Veri nici atât. N-avea nevastă, n-avea diplomă, n-avea duşmani, n-avea bani, n-avea glorie. Amurad era în aceasta situaţie. Proastă, cum s-ar spune.
      Amurad n-avea spadă. Nu-i curgeau mucii. N-avea mătreaţă, n-avea scaun. Amurad n-avea amantă, n-avea haine. Amurad mergea gol pe şosea. Nici Dumnezeu n-avea. Amurad avea în schimb idei. O idee a lui era sa aibă.                                                                               (Dan Giosu, Scandura lui Afansol)

deci, ati inteles:  cand imi vine vreo idee cum sa am 🙂

2 comentarii la „Intr-o librarie”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.