In fata mea

intr-o fito-farmacie, dintr-un mic oras ardelenesc, dar care este municipiu insa nu e capitala de judet, o persoana cumpara ceva pentru cai si un „spray verde pentru caini„; zambesc si astept cuminte sa-mi vina randul, cer o solutie pentru deparazitare externa la caini, vine intrebarea: „cate kg?” 65-raspund, „cam mult; avem numai -peste 40-,  sper sa va ajunga”, imi spune pretul si zambind adauga „avem si mai scumpe”, spun ca e in regula si in timp ce-mi iau restul, aud o intrebare in stanga mea:

Continuă lectura „In fata mea”

La multi ani, ROMÂNIA!

no, imi place ca-s românca, chiar daca port nume unguresc 🙂

imi plac românii, ca-s oameni harnici, veseli si frumosi (cei pe care ii cunosc eu) 🙂

imi place tara, ca are de toate: paduri, ape, munti, dealuri si câmpii, cer si mare de-un albastru nesfarsit 🙂

imi place limba româna si graiurile românesti; prin ea/ele poti exprima/citi/scrie fara oprelisti despre toate cele mai de sus si inca despre multe, multe altele 🙂

Putina

compasiune, va rog!

nu-mi suna bine definitia din DEX, asa ca luati-o cum … o intelegeti 🙂

pe strada mea, cu cateva minute in urma, urca o masina, deasupra pe portbagaj are o scara metalica 🙂 clar, nici nu trebuie sa vezi oamenii in salopete albastre, ca imediat gandul te duce la compania aia, aia care iti da lumina… aaa….nu opreste la mine, zambesc, se duce mai sus 🙂

Continuă lectura „Putina”

Aroma

de marar, cateva zile, in bagajul meu, multi kilometri.

asociez mirosul si gustul, cu prietenia 🙂 cu aceea care te duce la esenta, esenta fiecaruia!

cat marar pot sa iau, din gradina ta ?

cat vrei tu !!!

cum vrei sa-l tai?!

mi-e indiferent!!!

cand plec din casa lor, incui usa, apoi ii gasesc la serviciu unde predau cheia si spun: mi-am luat servetele, am mancat doua piersici, am luat doua carti (ale mele), n-am spalat canile de cafea, n-am facut patul…

ma uit la zambet, zambind … mi se raspunde: doar atat?!

imi iubesc prietenii si imi place mararul 🙂

Constatare

despre rosii, intr-o buna dimineata, cu rasarit de soare, ciripit de pasarele, mult verde si liniste pe strada mea 🙂

nu era nici ora 7, aproape terminasem de udat gradina, cand o persoana ma saluta si ma intreba ce fac, raspund frumos si-mi vad de treaba 🙂

in momentul urmator aud: Vaaaiii, ce rosii mari aveti! Sunt mai mari ca ale noastre !

ma intorc surprinsa, ma uit la persoana si nu zic nimic 🙂 Imi mai spune inca o data, ca-s mai mari ca ale lor 🙂 crezand ca n-am auzit.

ridic din umeri, si-i raspund: Ce vreti sa va spun?! Chiar nu am nimic de zis!

mi-au trecut prin minte una-alta despre oameni, dar despre rosii, euuu chiar nu am nimic de zis 🙂