Dimineata

am afirmat pe undeva si o sa cred mereu, ca viata si povestile adevarate sunt afara 🙂 astfel fiecare zi, devine pentru mine, o poveste 🙂

deci, intr-o dimineata, pornesc dintr-un maaare oras cu un microbuz de lux spre un oras mai mic, apoi dintr-un oras mai mic cu un microbuz cu mai putin lux, ajung in centrul unei comune 🙂 si de acolo spre destinatie, cu … un cal putere 🙂 primesc locul din dreapta si peste putina vreme, cu vantul prin plete, calul isi pierdea o parte din par …am zambit mereu 🙂

dupa mai multi kilometri, am hotarat sa parasim drumul principal, sa ocolim o parte din satul de destinatie…. sus un platou cu un peisaj superb in culori galben-verde-albastru, cantec de cuci si ciocarlii;

incet, schimbam peisajul si coboram spre sat, apoi urcam iar …in fata cazanului, drumul era blocat de un tractor;

facem si noi „escala” la cazan (asteptand sa se elibereze drumul) unde primim tuic … intai calul, normal, apoi restul 🙂

Prietena mea, C. ar rade in hohote, zicand : „Tu ai baut tuica” ?!  ei, nuuuu, am mirosit si n-am indraznit, apoi am „donat-o” calului si ce n-a baut calul, am pastrat-o pentru ea… ca maine, vine in vizita!!! 🙂

 

Exemplu!

I-am dat binete si am intrebat-o, ce face 🙂

1

Mi-a raspuns la salut si apropiindu-ma, mi-a povestit ca a avut lucerna, a arat in toamna si acum a iesit pir. Ca il scoate, ca vrea sa puna una alta. Ca e mai bine acum, decat dupa ce ies randurile. Am intrebat-o, daca pot sa fac poze 🙂

Am intrebat-o, daca vrea sa-mi spuna, cati ani are. No, ce sa fac, nu m-am putut abtine 🙂

S-a ridicat, uitandu-se la mine, a spus zambind : 90 (nouazeci)!

6

I-am urat sanatate si m-am departat.

Am mai urmarit-o de pe cealalta parte a drumului, cateva minute. La un moment dat, a adunat legatura, a luat-o pe spate si a dus-o la marginea parcelei. A golit-o, s-a asezat si s-a odihnit… iar eu am plecat.

Venise autobuzul 🙂